Experiment Romania – Mâncarea NANO! (III)

Microtehnologie, biotehnologie si nanotehnologie
Aceste tehnologii sunt definite de cuvinte barbare, sunete oarecum departe de a fi familiare fiecaruia, evitate cu o disimulare fatarnica dar bine raspandita in mass-media oficiala, atât in cea scrisa cat şi in cea audio-vizuala.
Astfel, designeri, cercetători şi dezvoltatori, personaje  care deocamdata prefera calmul laboratoratorului, unei expuneri fatise in fata eventualei furtuni mediatice pe care ar starni-o in afara laboratorului, pentru care entuziasmul maselor cu privire la ceea ce fac, dezvolta sau creaza, sunt de obicei insotite de diferite feluri de critici sau de disidenţa fatisa a celor informati, cam exact ceea ce se întâmplă zilnic cu OMG-urile sau, mai comun, cu utilizarea inca a energiei nucleare cu riscurile aferente, ceea ce face ca această tehnologie sa fie inca un subiect practic tabu.
Descris ca fiind noi, aceste tehnologii nu sunt însă chiar atât de recente. Inclusiv nano-tehnologie (sau, mai simplu, nano, pentru scurtarea cuvantului), s-au născut, unde altundeva decat în Statele Unite.
Tehnologiile nano nu au lăsat evident indiferente anumite sfere, in special franceze, de oameni de ştiinţă, ingineri şi astfel, relativ rapid Comisariatul Energiei Atomice (CEA) a devenit brusc foarte interesat. Prin 1990, CEA din Grenoble, prin Jean Therme, cel care a propulsat oraşul pe drumul cel bun, in special pentru dezvoltarea acestor tehnologii. Astfel, s-a născut în anul 1998 Proiectul Minatec, care prin promotorii săi – aceeasi care astăzi au sprijinul valoros al primarului din Grenoble, dl. Michel Destot, el însuşi un fost inginer la CEA – ambiţia de a fi în fruntea inovării în Europa, institutul din Grenoble avand doar doi concurenţi in lume: Laboratorul din Los Angeles (SUA) şi cel din Tsukuba (Japonia).
Dar mai întâi ceea reprezinta aceasta tehnologie tip nano? Ei bine, acestea sunt tehnologiile care permit manipularea materiei la scară nanometrica, adică de o miliardime de metru. La acest nivel, atomii pot fi manipulati  la fel ca piesele de LEGO, situatie care sugerează perspective greu de imaginat momentan, în termeni de miniaturizare pentru a crea materiale noi, de interventie, de ce nu, chiar asupra ingineriei genetice. Au aparut motoare moleculare, trape moleculare, chiar nanoboti – roboti moleculari. Pe scurt, reprezinta o revoluţie care afectează puternic toate domeniile vieţii, de la umanitate la mediu, si care este, de asemenea, insotita de creşterea apetitului pentru (suna cunoscut? O alta definitie a lacomiei) influentarea puternica a politicile economice şi in masura sa genereze riscuri extrem de grave, după cum am discutat mai inainte.

Nanotechnology
Cercetare pe zona de microinfinit este în măsură să provoace si multe întrebări şi in egala masura preocupări foarte legitime legate de etica unor astfel de tehnologii. Care sunt implicatiile utilizarii falsificarii de atomi sau molecule într-o lume în care noi ştim acum că omenirea este direct expusa riscului de extinctie provocata propriuzisa?
Aceste locuri de muncă „high-tech” sunt ele capabile sa inverseze aceasta tendinţa sau din contra sa o accelereze? Nu sunt ele oare destul de probabil implicate in promovarea creşterii în continuare a faptului ca beneficiile revin strict acelei minoritati de 1%, minoritate ce controleaza deja peste 90% din bogatia si resursele acestei planete? Nanotehnologiile, pot fi ele cauza progresului social sau pot genera si conduce la alte reguli de viaţă, la un comportament impus insidios şi prin care,omul, un simplu cetăţean “abstract”,  sa devina brusc dependent, redus in cele mai multe din cazuri la o simpla cifra dintr-o statistica mai mult sau mai putin oficiala?
Dacă cineva se referă la alte tehnologii, cum ar fi de exemplu OMG-urile, ştim că firmele mari ale businessului agricol, după ce si-au însuşit exclusivitatea de brevetare a tuturor  formelor de viata si au primit si beneficii financiare uriase, nu contribuie aproape deloc la imbunatatirea conditiilor de viata ale populaţiilor din Lumea a III-a, desi au susţinut fatarnic, cam întotdeauna, ca instituţiile internaţionale majore, cum ar fi FMI contribuie la dezvoltare si democratizare.
În ceea ce priveşte beneficiile aşa-numitei energii nucleare curate, nu este puţin faptul că FED-ul şi entitatile militare, obtin beneficii considerabile in detrimentul celor ce, în calitate de simpli rezidenţi/cetăţeni protesteaza pentru reducerea sau inchiderea acestor facilitati, unele invechite, uzate fizic si moral, si care nu au reusit sa incline balanta in directia reînnoirii parcului de reactoare, desi cand sunt intrebati, pur şi simplu întrebati de ajutorul fiscale primit prin investiţii costisitoare financiare (EPR de exemplu a primit 3000000000$) şi au si un impact redus spre inexistent asupra particulelor radioactive care „scăpa” prin coşurile de la centralele electrice sau prin reprocesarea materialului fisionabil epuizat şi supus depozitarii, in diverse tari, cu politicieni corupti, si controlul societatii civile redus la tacere de atotputernicele servicii ce conduc de fapt intregul circ.
Există, evident, fani si sustinatori ai acestor nanotehnologii şi, atentie, printre ei sunt nu numai oameni de ştiinţă în căutarea de ceva nou, revolutionar. Nu, acolo sunt si sponsorii acestui tip de cercetare: politicienii (deja cointeresati material si deci sustinatori ai tehnologiei) de la orice nivel, firmele de stat (militare sau nu), mai mult sau mai puţin susţinute de către acestia din urmă. Argumentele nu variază insa foarte mult:
1) Nimic nu poate preveni geniul uman, al cărui obiectiv este acela de a crea şi inventa. Actuala bunăstare lor le-o datoram (dupa cum se exprima cam 3 din 4 membri ai umanităţii?) Rezultă din aceste constatări ca lobby-ul este deja calat si orientat.
2) În cazul în care cercetătorii francezi, si Europa nu va dezvolta aceste tehnologii, ele vor fi dezvoltate altundeva: fie in SUA, fie in Japonia, state care s-au alăturat deja in aceasta cursa. Ne lăsăm oare sedusi de nasul contractelor extrem de grase?
3) Si apoi tehnologia, orice ar fi, este neutra. Comanda un om, indiferent dacă acesta acţionează în dezvoltarea de aplicaţii pentru bine sau, cum deja ne-am obisnuit, pentru rău, distrugere. Daca cineva a pus la îndoială vreodată amprenta acestor materiale rezultate din această cercetare asupra lui insusi, este dificil de prezumat si evidentiat? Masina, un simbol al puterii şi al succesului social, nu induce ea oare si comportamentul şoferului aflat la volan? Din cea mai frageda copilărie, condusi de către mass-media specializata pe publicitate, personalitatea noastră este modelată de o varietate de obiecte în continuă schimbare şi care devin din ce în ce mai sofisticate, cu toate, departe de ea, acestea chiar nu sunt de mare interes.
Tehnologii care, departe de a fi neutre, au in prezent o pondere enormă asupra individului. Ele sunt astfel capabile sa orienteze atitudinile, înclinaţiile, şi, de ce nu, au puterea pe care o au in deciziile sale. Se poate astfel exploata mai apoi acest aspect pentru întoarcerea lui făţişa, adica exact asa cum se prevazuse pentru el proiectul initiatt. De obicei, tehnologia  răspunde la aspiraţiile care nu sunt neapărat personale, dar care, fiind o parte a unui grup social, tind să îndeplinească mai degrabă un proiect social, ceea ce numim inginerie sociala adica.

Sfarsitul partii III

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s