MEDIEREA – O ALTERNATIVĂ DE SOLUTIONARE A LITIGILOR

Consilier juridic Cristian DIMA

 

Institutia juridică a medierii, ca alternativă de solutionare a litigiilor, a fost consacrată legal prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, care constituie cadrul juridic general al medierii conflictelor născute între părti.

Cu toate acestea, anterior adoptării acestui act normativ legislatia română consacră medierea conflictelor de interese, potrivit dispozitiilor art. 26-31 din Legea nr. 168/1998 privind solutionarea conflictelor de muncă, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii legale rămase în vigoare si după adoptarea Legii dialogului social nr.62/2011, care completează dispozitiile legale privind medierea si arbitrajul conflictelor de interese.

De asemenea, potrivit art. 178 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 trimite la solutionarea prin mediere a conflictelor de drepturi, potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.

MEDIEREA – reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Orice persoană fără nici un fel de discriminare, poate apela la mediere ca o alternativă la solutionarea litigiilor dintre părti în fata instantelor judecătoresti.

Asadar, medierea, este o negociere între părti cu privire la solutionarea unui conflict asistată de o persoană numită mediator.

Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.

Medierea reprezintă o activitate de interes public. Mediatorul, în exercitarea atribuţiilor sale, nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile si nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii, însă le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia.

Medierea se realizează numai de către un mediator care a fost autorizat de Consiliul de Mediere.

Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.

Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.

În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.

În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de avocati sau consilieri juridici, de specialitul căruia s-a adresat mediatorul si de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia părtilor, avocatilor sau după caz consilierilor juridici, precum si altor persoane care participă la mediere în condiţiile art. 52 din legea nr.. 192/2006 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.

Regula este că orice litigiu între părti poate fi supus de acestea medierii.

De la această regulă există si exceptii prevăzute ca atare de legiuitor asupra cărora vom reveni.

Părtile într-un litigiu trebuie să aibe în vedere că înainte de a se adresa instantei judecătoresti au obligatia de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.

Nerespectarea acestei obligatii de către reclamant( partea care are calitate procesuală activă) este sanctionată de instantă prin respingerea actiunii ca fiind inadmisibilă, dacă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 192/2006, partea interesată nu a făcut dovada că a participat la sedinta de informare privind avantajele medierii.

Potrivit art. 601 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 192/2006 materiile în care părtile interesate în solutionarea unui litigiu au obligatia de a face dovada că au participat la sedinta de informare privind avantajele medierii sunt următoarele:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în situaţiile privind desfacerea căsătoriei, continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;

c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura referitoare la solutionarea cererilor cu valoare redusă, la procedura de evacuare a imobilelor ocupate fără drept sau la cea referitoare la încetarea abuzului de folosintă, a efectuării reparatiilor, respectiv a restrângerii folosintei sau evacuării unui imobil prevăzute la art. 1013-1.033 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Informarea privind avantajele medierii este gratuită, în cazul în care părtile se prezintă împreună la mediator, iar dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.

Demersurile făcute de mediator la solicitarea părtii interesate în realizarea procedurii de informare se realizează în baza unui contract încheiat între aceasta si mediator, prin care partea interesată se obligă să plătească mediatorului cheltuielile aferente procedurii de invitare a celeilalte părti

Procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Prevederile privind curgerea termenului de prescriptie sau după caz , suspendarea cursului prescriptiei extinctive prevăzute de art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.

Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei transmise în vederea informării si acceptării medierii, ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se comunică părtii care a solicitat efectuarea demersurilor privind comunicarea invitatiei transmise în vederea organizării sedintei de informare privind avantajele medierii.

Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s