O minunatie – ceaiul rosu Rooibos (SA)

Ceaiul Rooibos

Rooibos cunoscut mai ales sub denumirea de: “ceaiul rosu Sud African” se traduce prin expresia locala “tufiş roşu” in afrikaans, facand parte din familia Leguminoaselor. Creste intr-o lume fara aer sau soluri poluate, planta fiind bogata in nutritienti naturali esentiali. Tufisul are denumirea latina “Aspalathus linearis” si face flori galbene si frunze verzi, lucioase, ca niste ace, care devin mai apoi rosii in timpul fermentarii. Planta Rooibos se cultiva pe o arie relativ mica din zona Muntilor Cedarberg, la vest de localitatea Cape, in Africa de Sud. Aceasta planta nu este inrudita cu planta clasica, de ceai (Camellia sinensis). Populatia din Khoisan folosea acest ceai de mii de ani, in special datorita proprietatilor sale medicale. Locuitorii tribului Khoi au fost primii care au pus in aplicare o metoda de preparare a ceaiului din rooibos in urmă cu 300 de ani. Ei au recoltat mai intai plantele care cresteau salbatic, le-au taiat si apoi le-au batut cu ciocanele, dupa care le-au lasat sa fermenteze si le-au pus sa se usuce la soare. Astfel, frunzele capatau o culoare rosiatica-maronie, de aici provenind denumirea de “tufa rosie” (red-bush). Desi procesul de preparare al frunzelor de ceai s-a automatizat in ultimii ani, etapele de procesare sunt exact aceleasi: frunzele (uneori si tulpinile) sunt culese, sunt batute mecanic prin lovire, oxidate fermentativ (sau “fermentate”) si mai apoi uscate direct la soare. Acest ceai a fost de asemenea apreciat in secolele XIX si XX de catre colonistii europeni, pentru gustul sau dulce acrisor, usor picant, cu o aroma fina de tutun. Cu toate astea, el a fost descoperit abia in anul 1772 de un botanist pe nume Carl Thunberg, acesta fiind si prima persoana care a raportat existenta ceaiului Rooibos. Cu toate astea, el nu este un ceai adevarat, ci o planta, iar infuzia obtinuta din frunzele uscate este o “tizana”, nu un ceai propriu-zis, insa este cunoscut in toata lumea sub numele de ceai rooibos.

Ceaiul rosu contine: antioxidanti polifenolici (cuercitine, luteolin, isocuercitrin si rutin) si flavonoide, fier, potasiu, calciu, flor, cupru, magneziu, mangan, zinc, acizi alfa hidroxilici si chiar putin tanin. Cei mai importanti antioxidanti din ceaiul rosu sunt denumiti aspalathin si nothofagin. Aspalathinul contine acizi fenolici precum si flavonoide. Rooibos este unica planta de pe planeta care contine Aspalathin, in timp ce nothofagin poate fi gasit si in componenta altor plante. Substantele respective mineralizeaza organismul si mentin santatatea optima a oaselor, dintilor, pielii si parului.

Africanii consuma zilnic ceaiul rosu in amestec cu laptele, deoarece are efecte benefice asupra organismului uman, scade colesterolul, protejeaza inima si vasele de sange, imbunatatind circulatia sangelui. Creste puterea de concentrare, activeaza functiile memoriei, reduce starile de irascibilitate, depresive si hipertensive, regleaza tensiunea.

Rooibos-ul este un produs bogat in substante antioxidante, motiv pentru care incetineste procesele de imbatranire, diminueaza durerile de cap, reduce insomnia, stimuleaza organismul in lupta cu radicalii liberi, intareste sistemul imunitar. Activitatea antioxidanta oferita de ceai este echivalenta cu cea a circa 22 de fructe si legume. Ceaiul Rooibos favorizeaza digestia, elimina starile de greata, voma si reduce arsurile de stomac, calmeaza crampele si colicii abdominali. Exercita efecte benefice asupra pielii reducand iritatiile si eritemurile, calmeaza mancarimile cutanate, previne aparitia acneei. Deoarece contine indulcitori naturali este ultilizat pentru scaderea nivelului glicemiei si favorizeaza pierderea in greutate. Este o bautura linistitoare, recomandata persoanelor care tin dieta si carora le sunt restrictionate drastic numarul de calorii. Aroma sa deosebita a incurajat realizarea multor sortimente de ceai, in combinatie cu alte plante, fructe sau chiar ceai de Ceylon.

Cercetarile recente au aratat faptul ca ceaiul de Rooibos este de 50 de ori mai benefic pentru organism decat ceaiul verde si are o multime de alti antioxidanti care nu se regasesc in alte ceaiuri. Necontinand cofeina, el are un efect relaxant asupra sistemului nervos. Ceaiul de Rooibos are un continut scazut de tanin si de aceea nu are efecte negative in absorbtia fierului si proteinelor in organism. In medicina moderna, acesta este un ingredient destul de des intalnit in compozitia cremelor de maini si a lotiunilor de corp.

Cum se prepara:

Spre deosebire ce ceaiul negru, al carui timp de infuzare este scurt deoarece, altfel, capata un gust amar, ceaiul rosu de Rooibos se poate lasa in apa oricat. Cu cat timpul de infuzare este mai mare, cu atat concentratia si aroma ceaiului rosu este mai puternica. Ceaiul rosu se prepara la fel ca si ceaiul normal. Se incalzeste mai intai ceainicul cu apa fierbinte, pentru ca mai apoi sa se introduca o lingurita sau doua de ceai rosu, in functie de capacitatea ceainicului folosit. Apoi se toarna in recipient apa fierbinte si se lasa la infuzat timp de cateva minute. Cu cat frunzele sunt lasate mai mult timp la infuzat, cu atat mai multi antioxidanti vor trece in ceaiul obtinut. Ceaiul va avea o culoare rosie absolut seducatoare, cu un gust dulce – acrisor. Infuzia se poate servi simpla sau amestecata cu lapte ori lamaie. Prezentand multe beneficii pentru organism, este considerat drept unul dintre cele mai bine vandute bauturi in cadrul magazinelor destinate produselor naturiste din Africa de Sud.

Este recomandat pentru:

  • produs complet pur si natural, nu contine aditivi, coloranti sau cafeina.
  • benefic sistemului nervos central.
  • pentru problemele de stomac si cele digestive: greata, voma, arsuri, ulcer si constipatie.
  • efecte antispasmice, usureaza crampele stomacale si colicile.
  • benefic in cazul alergiilor: rinita alergica, astmul si eczeme.
  • atenueaza: mancarimile, eczemele, eruptiile cutanate si acneea cand este aplicat direct pe zona afectata. Antioxidantii din ceaiul rosu sunt in mod natural anti-fungici si anti-bacterieni.
  • limiteaza efectele radicalilor liberi in procesul de imbatranire, previne imbatranirea prematura.
  • fiind bogat in minerale (cupru, fier si potasiu, calciu, fluor, zinc, mangan si magneziu), intareste sistemul imunitar.
  • are de 50 de ori mai mult superoxid de dismutaza (antioxidant) decat ceaiul verde.
  • suplimenteaza cantitatea zilnica de calciu, magneziu s fluoruri, necesare pentru dezvoltarea dintilor si a oaselor.
  • contine zinc si alfa-hidroxi acizi (acid citric, acid lactic, acid glicolic si acid tartaric) care mentin pielea sanatoasa.
  • calmeaza si induce un somn linistit, recomandat contra durerilor de cap sau starilor de nervozitate.
  • proprietati antialergice, antibacteriale, antispasmodice, antivirale, antioxidante.
  • anticancerigen.

Cercetatorii japonezi au numit acest produs, “ceaiul vietii lungi”. Ei au constatat ca acest ceai contine o imitatie a enzimei Super Oxid Dismutase (SOD), un antioxidant care actioneaza impotriva radicalilor liberi.

In 1968, medicul Annique Theron a descoperit ca ceaiul Rooibos are si efecte in folosirea lui externa, drept comprese. Deoarece s-a constatat ca acesta calmeaza si vindeca pielea iritata, ceaiul rosu a inceput sa fie folosit in cosmetica moderna si astfel s-a lansat o linie de produse pentru ingrjirea pielii pe baza plantei Rooibos.

Tratamentele traditionale pentru piele:

Cu mult timp in urma, ceaiul rosu a fost folosit in medicina traditionala din Africa de Sus ca remediu pentru:

  • ten: acneea, eczeme, arsuri solare, reactii alergice, iritatii si mancarimi.
  • tonifiant facial:ceaiul racit se aplica pe ten cu ajutorul unui disc demachiant, eliminand acneea
  • compresa petenul care prezinta eczeme sau se pulverizeaza pe zona afectata.
  • tratament facial cu aburi: curata fata de impuritati. Etapele acestui tratament sunt simple:
    1. intr-un vas se pun trei cani cu apa la fiert, dupa ce apa clocoteste se adauga doua lingurite de ceai rosu.
    2. ceaiul se varsa intr-un castron mare
    3. se apleaca fata (cu ochii inchisi) peste castron si se pune un prosop peste cap. Se lasa sa actioneze timp de 5-10 minute.
    4. se clateste fata, dand-o cu o lotiune tonica si in final se lasa sa se raceasca.
  • hidratant pentru tenul uscat si lipsit de stralucire: se amesteca trei sferturi de ceasca de ulei de masline cu o treime de ceasca de ulei de nuca de cocos si un sfert de ceasca de miere. Se incalzeste bine compozitia pana la omogenizare si se depozitoaza intr-o cutie. Se lasa la racit pana cand se ingroasa. Apoi, se adauga 2/3 de ceasca de ceai rosu, o treime de ceasca de gel de aloe si un sfert de lingurita de vitamina E. Se poate imbunatati compozitia cu 5 picaturi de ulei de levantica. Se amesteca totul pana cand se omogenizeaza tot si se foloseste ca orice crema hidratanta.
  • tratament corporal: in apa fierbinte din cana se pun 3 lingurite de ceai rosu intr-o punguta de tifon , se lasa sa infuzeze cateva minute si se completeaza cu apa rece.Este un bun remediu pentru pielea cu arsuri sau cu mancarimi. In urma acestui tratament, pielea devine stralucitoare si catifelata.

Ceaiul rosu este benefic pentru:

  • persoanele cu un stil de viata alert. E limina stresul, poate fi consumat, fara limite, pe tot parcursul zilei. Nu ingrasa si nu contine calorii.
  • sportivi, datorita substantelor mineralele esentiale: fierul, potasiul, sodiul si zincul fiind cateva dintre mineralele de care persoanele active au nevoie.
  • fortifica sistemul imunitar si miscroreaza riscurile de atacuri vasculare cerebrale ori bolile cerebrale;
  • inhiba dezvoltarea bacteriilor din cavitatea bucala;
  • mentine o pielea frumoasa si stralucitoare;
  • baut inainte de culcare, garanteaza un somn linistit;
  • indeparteaza greata, constipatia si arsurile la stomac.
  • ofera protectie la nivel celular, deoarece functioneaza ca un adaptogen pentru intinerirea si hidratarea celulelor.
  • intareste sistemul imunitar si neutralizeaza toxinele din corpul.

Africa ascunde multe alte remedii, dar, din pacate, lacomia unora, in special cea venita de peste ocean, duce la defrisari si contaminari ale solului ireversibile, iar plantele “medicinale” sufera si ele. Unele au disparut deja, altele sunt pe cale de dispritie. Si cati oameni ar fi putut beneficia de pe urma lor …

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s