Inca una …

Inca o generatie de sacrificiu in Romania.

Generatie care vine si ea tot dintr-o alta generatie de sacrificiu.

Care la randul ei provine tot dintr-o generatie de sacrificiu.

Pana cand?

Pana cand vom avea generatii de sacrificiu care isi vor pierde viata din cauza ca adultii, alta generatie de sacrificiu, au pierdut si ei la randul lor lupta cu coruptia generalizata si atotputernica din Romania.

Dupa evenimentele din ‘89 unii sincer chiar au crezut ca gata, s-a gatat treaba cu generatiile de sacrificiu. Si ca ne va inunda bunastarea, va curge lapte si miere, ce mai, adevaratul paradis pe pamant va fi in Romania. Si a fost! Saracii visatori nu intelegeau ca destinul le fusese deja … trasat: generatie de sacrificiu scria destul de vizibil pe ei. Si asta in ciuda tuturor premiselor cu care plecasem dupa ‘89: datorii zero, industrie, agricultura, flota, armata, …in fine, cam tot ce ne trebuia adica pentru a pleca la drum. Cu putina munca si retehnologizare lucrurile ar fi mers struna!

Dar ei, cei din cupola, cea recent dezvaluita de un general de securitate, spectator la evenimente si total neimplicat in problema, nu au stat nici ei la randul lor degeaba, nu degeaba si-au intins ramificatiile peste tot si asta inca inainte de ‘89, nu degeaba i-au “ajutat” pe cei ce visau la o altfel de Romanie, in ‘90, sa se “linisteasca”, definitiv si irevocabil, in cimitirele cu sau fara istoric, gen Straulesti II.

…escu dupa …escu, ne-au asigurat temeinic, scurt si mai ales clar ca treaba nu e chiar asa, ca lucrurile visate si promise in acel decembrie insangerat nu vor insemna nicidecum o viata mai buna, ca dupa ‘89 tot ei, aceeasi, vor deveni sefii, noii proprietari de … orice, ca tot ei vor trage sforile in economie, educatie, cultura, si nu in ultimul rand in politica damboviteana, …, in toate adica. Pentru ca doar ei aveau painea si cutitul iar restul, doar visele.

Asta pentru ca tot ei vandusera deja, antamasera la ceas de seara viitorul tuturor generatiilor ce vor veni, destinul Romaniei chiar. Pentru ca doar asa puteau sa-si pastreze pozitia sociala, rangul, averea, pretentiile si de ce nu fumurile. Iar praful de dupa ‘89 si criza din 2008 le-a servit de minune ca sa-si stearga trecutul tenebros si sa mai si pozeze in asa-zisii “investitori strategici”sau oameni politici vizionari ce duc destinele Romaniei pe cele mai inalte culmi de progres si …. (bla bla bla).

Asa au disparut toate premisele bune cu care plecam la drum in ‘89, asa s-au naruit visele tuturor ce au avut sansa devenita brusc nesansa, sa se nasca dupa ‘89, asa ne explicam azi de ce murim azi ca fraierii, in locuri sordid amenajate si neverificate de nimeni, in mijloace de transport de mult expirate, in foste lucrari de amenajare sau reabilitare, in urma carora au rezultat gropi imense ramase in carosabil, probabil pentru eternitate, in imprejurari care, daca nu ar fi reale, ar starni doar zambetul celor ce afla de ele, in cladiri cu toate avizele la zi, vorba primarului …, asta desi realitatea era ca toate erau declaratii pe proprie raspundere, samd.

Doar visatorii sunt cei care au mai ramas in Romania, cei realisti, cei care au inteles rapid incotro se indreptau lucrurile au plecat rapid, de mult, satui deja de iluzia unei democratii de carton, cu circ pe paine si tembelizoare cu aceleasi stiri fabricate despre “modelele” si “valorile” imbracate in aureola de superstaruri, produse, cum altfel, decat de scelerati cu vechi state in manipulare si propaganda.” Modele” care ne sunt servite oarecum zilnic, fara incetare si fara crutare, asta ca sa intelegem odata pentru totdeauna cam pe unde ne situam. Sclavi adica!

Aduceti-va aminte de ultimul …escu, cel care isi dorea o tara plina de tinichigii si tamplari. Nu elite, nu valori, nu varfuri, nu oameni cu dubla calificare, nu viitori savanti, nu cercetatori, nu progres real. Nu.  Nimic din toate acestea, doar oameni cu pregatire medie si eventual situati mult sub medie, analfabeti chiar, oameni meniti sa asculte ordinele venite de la alti, de sus, usor manipulabili, un electorat de cumparat pe o galeata de plastic si un salam cu soia.

Astfel eventualele lucrari absolut necesare s-ar fi desfasurat in viziunea acestuia doar cu ingineri facuti pe “afara”, proveniti tot dintre ai lor, sau veniti chiar din afara tarii, la cerere, pe bani, care sa slujeasca in final lor, tot lor, tot intereselor lor meschine. Si treaba asta se vede deja cam peste tot in Romania: infrastructura e la pamant, vilele rasar ca ciupercile dupa ploaie, in mijlocul fostelor paduri devenite palcuri razlete de pomi, scapati de urgia drujbei austriece.

Unora dintre romanii apartinatori acestei noi generatii de sacrificiu, adica cei care au inteles ca totul se indreapta spre un dezastru de proportii le-a venit in cele din urma gandul cel bun si au plecat si ei la randul lor sa-si caute norocul printre straini. Schimbi locul scchimbi norocul adica. Si-au refacut viata pe meleaguri straine, chiar si-au facut firme din meseria lor. Si ei la randul lor vor da nastere unora ce nu vor mai face parte dintr-o generatie de sacrificiu, generatii care in Romania se scucced cu repeziciunea specifica unui stat nici macar bananier, avand unicul avantaj ca se afla in Europa, altfel “succesurile” erau la ele acasa … . Iar rezultatele ar ingrozi pe orice om intreg la minte.

Cand ne-a explicat si ca nu trebuie sa ai multa carte ca sa ajungi presedinte lucrurile devenisera clare, mult prea clare pentru cei dotati cu un dram de minte si ceva intelepciune in bostan. Si acestia au facut exact ce trebuia: au plecat. Vor da nastere unor oameni integrati in noile societati in care traiesc si muncesc, pe bani adevarati si, poate, poate ca nu vor mai fi parte a vreunei noi generatii de sacrificiu. Au scapat de … tot binele dar si de “mandria” de a face parte dintr-o noua generatie de sacrificiu in Romania.

Iar cine protesteaza azi, ca si ieri, risca sa piarda mai mult decat isi inchipuie, viata fiind bomboana pe coliva, precedata fiind de diverse sicane abil mascate, “democratice” chiar, inca un sacrificiu complet inutil intr-o lume in care fiecare il vinde pe celalalt, pe aproapele lui, si asta doar ca sa-i fie lui bine, lui si alor lui, cat mai bine, cat mai mult, o opulenta de tot r… .

Asemenea specimene care traiesc dupa dictonul “dupa mine si potopul” se regasesc in proportie covarsitoare in noua Romanie democratica, corporatista, vanduta.

Ele sunt cauza pentru care maine se va naste o noua generatie de sacrificiu.

A cata oare?

Solutia unica a acestei probleme aparent eterne este MERITOCRATIA.

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s