Prima revolta anticomunista din Brasov, 15 Noiembrie 1987. Inca o zi "uitata"!

Anul de gratie 1987 marcheaza in istoria nationala moderna a romanilor inceputul sfarsitului pentru regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu.

Uitam prea repede, uitand riscam sa repetam greselile trecutului, fie ca ele sunt imbracate cu o haina noua fie ca poarta aceeasi haina veche si ponosita!

Ceea ce s-a întîmplat la Braşov in 15 noiembrie 1987 a ajuns astazi sa fie complet uitat. Probabil ca unii fosti sau odraslele lor vor incerca, printr-un ONG chiar sa interzica si aceasta parte din istoria noastra cum deja au reusit cu atatia sfinti ai inchisorilor. Mai stie cineva macar vreun nume de muncitor dintre cei care au participat la protestele anticomuniste din acele timpuri? Apare aceasta zi in manualele de istorie post-decembriste?  Stie vreunul din tinerii care protesteaza acum “dorind o tara ca afara”, cati oameni au fost inchisi pentru ca s-au ridicat in acea zi rece de noiembrie impotriva celui mai odios sistem represiv din Europa Centrala?  A prezentat vreo televiziune, fie ea de stat sau “particulara” – romaneasca insa (cel putin in aparenta!) – macar un material scurt, fie el de numai un minut, despre acest eveniment. Au  existat macar cateva discutii, interviuri, fie chiar opinii ale celor ce au participat si sunt inca in viata, contemporani cu noi, in amintirea acelei zile, zi in care au dovedit un curaj exceptional si o solidaritate extraordinara, iesita din comun in contextul dat?

Azi 15 noiembrie 2015 putem afirma ca, acel  15 noiembrie 1987 a fost complet dat uitarii. Mai intai de partidele de stanga care vroiau sa “uite” complet de eveniment. Apoi a venit randul partidelor de la dreapta esicherului politic care s-au “aliniat” si ele la idee, datorita penetrarii excesive. Astfel, acum nimeni nu isi mai asuma protestul spontan al muncitorilor de la Brasov, si asta pentru ca niciodata comunistii care inca ne mai conduc destinele nu vor cuteza sa-si critice radacinile lor.  Cei care isi asuma azi cu emfaza titlul de intelectuali si care ar trebui sa aiba datoria sacra de a tine aprinsa in mintea si sufletul romanilor, dar mai ales a noilor generatii, generatia Messenger,  generatia Facebook, flacara evenimentelor sangeroase petrecute acum 28 de ani, ignora cu nonsalanta tocmai acel moment unic, al revoltei, al curajului, solidaritatii umane. Aceasta din cauza ca ei nu se mai considera legati in vreun fel de protestele proletariatului romanesc.

Toata lumea priveste acum spre malurile Senei, uitand complet de tragediile Romaniei, de istoria ei si de realitatea ei sociala actuala. Cand au murit tinerii din Colectiv nimeni nu si-a schimbat poza din statusul de pe FB in culorile nationale, cand tragedia s-a intamplat la cei ce cu o luna in urma ne denigrau si ne batjocoreau, brusc, toata lumea si-a schimbat statusul in culorile Frantei! Astazi nimeni nu mai revendica acel moment istoric care ne-a asezat pe harta Europei in prima linie a protestelor antitotalitare din țările CAER-ului, din estul Europei anilor 80, proteste care in 1989 au culminat cu cele din decembrie insangerat, si astfel,  intr-un final apoteotic au dus la caderea comunismului in tot fostul bloc sovietic.

Nicaieri in tara nu se mai auzise pana atunci strigandu-se “Jos Ceausescu”, scanteia pornita in Brasov fiind preluata apoi la Iasi si Timisoara, in 14 si 15 decembrie 1989, si la Bucuresti, in 21-22 decembrie 1989.
Muncitorii din Brasov au fost singurii romani din acea perioada care au avut curajul sa infrunte sistemul si care au demonstrat ca si-au pastrat demnitatea in fata ultimelor practici staliniste din blocul comunist.

Totul a inceput in seara zilei de 14 noiembrie, cand angajatii Intreprinderii de Autocamioane “Steagul Rosu” (I.A.Bv.) si-au primit salariile injumatatite fara sa primeasca vreo explicatie. De cateva luni, directorii uzinei obisnuiau sa reduca salariile muncitorilor, oamenilor spunandu-li-se ca erau “sanctionati” pentru nerealizarea planului economic. De data asta, insa, pe fluturasii lor scria un singur cuvant pe care nimeni nu l-a inteles: social.
Satui de frigul din case si din fabrica, de lipsa alimentelor si de propaganda atat de diferita de realitatile cotidiene, muncitorii sectiei 440 veniti in schimbul III au refuzat sa porneasca masinile pe perioada noptii si au format primele nuclee de protest. La ora 5.00, starea de agitatie a protestatarilor nu mai putea fi controlata. Dupa sosirea celor din schimbul I, in jurul orei ora 7.00, mii de muncitori se adunasera la portile uzinei.
Ei asteptau sa stea de vorba cu conducerea intreprinderii, insa dialogul nu a avut loc, autoritatile refuzandu-i intr-un mod arogant. Raspunsul i-a radicalizat pe muncitorii care au inceput sa distruga insemnele comuniste si sa sparga geamurile sediului administrativ al IABv.


Primul “Jos Ceausescu”, strigat pe strazile Brasovului
Din miile de oameni care protestau la uzina, 400 au decis sa plece pe strazile Brasovului, spre sediul Consiliului Judetean al PCR, pentru a-si cere drepturile. Primele scandari erau de ordin economic – “Hotii”, “Vrem banii inapoi”, “Ajunge, nu mai vrem sa fim mintiti”, “Vrem duminica inapoi”, “Vrem mancare la copii”, “Vrem lumina si caldura”, “Vrem paine fara cartela” – dar dupa ce muncitorilor li s-au alaturat si locuitori ai orasului, protestul a devenit unul politic.
Astfel s-au auzit pentru prima oara in Romania comunista “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!”, “Jos cu epoca de aur!”, “Jos tiranul!”, “Jos dictatorul!”. Ajunsi in fata spitalului judetean, protestatarii au cantat imnul de azi al Romaniei: “Desteapta-te romane”.
La sediul Consiliului Judetean al PCR au fost devastate incaperile, iar produse considerate a fi delicatese pentru acea perioada (salam de Sibiu, cascaval, portocale, banane) au fost aruncate pe geam pentru a fi impartite populatiei.
Apoi au fost distruse insemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj si ars atat tabloul lui Ceausescu, cat si steagul rosu al partidului. Protestatarii furiosi au distrus mobilier, aparatura, au spart geamuri. Au fost agresati verbal si fizic cativa membri ai nomenclaturii brasovene, dar si membri ai autoritatilor de supraveghere. Este cazul unui militian care a fost batut si dezbracat in pielea goala, uniforma fiindu-i sfasiata de multimea furioasa.
Populatia de pe margine era solidara cu manifestantii: unii se alaturau pur si simplu coloanei, altii aplaudau, altii plangeau de bucurie, in timp ce altii prevedeau deja viitoarea reprimare.


Dreptatea bastonului de cauciuc
Aparatul de reprimare al sistemului nomenclaturist comunist nu a asteptat prea mult pana sa fie pus in functiune. In urmatoarele zile au fost arestate sute de persoane, majoritatea celor retinuti fiind batuti, torturati si amenintati ca vor fi condamnati la moarte.
Au fost aduse echipe de anchetatori din intreaga tara, care au facut o selectie a celor mai “periculosi” dintre protestatari, lideri de opinie care trebuiau separati atat intre ei, cat si de restul muncitorilor. Anchetarile au fost facute la Brasov, dar unii dintre muncitori au fost ulterior trimisi si la Bucuresti.
Maltratarile la care au fost supusi protestatarii arestati au fost extrem de variate: batai cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun, cu parul, cu bata, lovituri cu bastonul de cauciuc la testicole, lovituri in stomac, batai la palme si la talpi cu bastonul de cauciuc; lovire de calorifer; strivirea degetelor la usa; smulgerea parului.
De asemenea, arestatii erau siliti sa stea intr-un picior, pe vine, sa tina un creion cu barbia, sa sprijine cu nasul tabloul lui Ceausescu, sa faca genoflexiuni, sa stea intr-o mana, sa sara ca broasca. Unii protestatari au fost infasurati in cearceafuri ude si batuti sau tinuti in frig dezbracati.
Anchetatorii au mizat mult si pe factorul psihologic, protestatarii putand sa auda strigatele de durere si gemetele celor interogati. In anumite cazuri a fost alternat anchetatorul brutal cu cel fals serafic, nonviolent, iar, la Bucuresti, au fost incarcerati intentionat printre detinuti de drept comun, mizandu-se pe intimidarea la care acestia aveau sa ii supuna pe detinutii politici de la Brasov.
Desi experimentul Pitesti era dintr-o alta perioada comunista, Securitatea ceausista retinuse atat efectul asupra detinutilor politici, cat si strategia reeducarii. Documentele de la proces spuneau ca inculpatii “se pot reeduca sub supravegherea unor colective de munca”, asa ca urmau sa fie trimisi la “munca corectionala”.
Cel putin 12 dintre cei anchetati si judecati in urma revoltei de la Brasov au murit in conditii suspecte la scurt timp de la evenimente desi ultimele controale medicale ii aratau ca fiind perfect sanatosi. Potrivit unor note informative, in timpul arestului acestia ar fi fost imbracati in niste combinezoane care le-au provocat leziuni pe piele, fiind evident vorba despre iradiere.
61 de verdicte intr-o ora si jumatate
Procesul a avut loc pe 3 decembrie 1988. S-a desfasurat cu usile inchise si a fost atent monitorizat de catre persoane din conducerea sistemului. Pentru pregatirea lui, venise cu o zi inainte in Brasov chiar ministrul de Interne, Tudor Postelnicu.
Motivul pentru care cele mai multe dosare au fost deschise il constituia participarea la “acte de huliganism”, “acte de dezordine”, “actiuni turbulente” sau “angrenarea in unele actiuni dusmanoase” desfasurate la Brasov in data de 15 noiembrie 1987.
Desi fusesera cercetate si anchetate 183 de persoane in legatura cu revolta brasoveana, la proces sunt prezenti 61 de acuzati, care au primit aceleasi incadrari ca si minerii din 1977: ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice.
Desi anterior, in numeroase sedinte de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participantii la revolta pentru a constitui un exemplu, 61 dintre acestia au fost condamnati cu pedepse la locul de munca intre 6 luni si 3 ani. Suplimentar, s-a luat masura deportarii lor si a fixarii domiciliului obligatoriu in alte orase.
Totul s-a stabilit intr-o ora si jumatate. Condamnatilor li s-a facut imediat lichidarea si au fost imbarcati catre noul loc de munca in diferite colturi ale tarii. Aici au fost supravegheati continuu si priviti cu suspiciune de noii colegi pentru ca Securitatea lansase zvonul ca erau informatori.
Chiar daca a fost infranta, revolta muncitorilor din Brasov a aratat gradul de nemultumire al populatiei si a scos la iveala ostilitatea fata de regimul ceausist.
Reactia muncitorilor brasoveni la nedreptatea pe care trebuiau sa o indure romanii a spart pana si barierele controlului Securitatii si a izolarii lui Ceausescu pentru a ajunge in ziarele occidentale, unde a creat senzatie.
Curajul acestora l-a enervat pe Nicolae Ceausescu atat de tare incat, un an mai tarziu, a dorit sa faca o vizita fulger la sectia 440 a uzinei “Steagul Rosu”, locul de unde au pornit protestele. Gestul era, evident, unul de sfidare, prin care vroia sa arate ca nu ii este frica de elementele turbulente.
Oricat de bine ar fi fost folosite instrumentele de represiune pentru a reduce totul la tacere, revolta de la Brasov a fost prima piesa de domino care s-a prabusit in sistemul comunist din tara noastra. Evenimentele de la Brasov, din noiembrie 1987, au asezat Romania pe drumul pe care pornisera si celelalte tari din Europa de Est, destinatia urmand sa fie atinsa in decembrie 1989.

***

Uitarea acelor momente si nepasarea ne așeaza în afara istoriei.  Oare, ca popor, nu trebuie sa ne fie rusine de uitarea noastra ? Acceptam, pasivi, sa ne uitam istoria. E ca si cum am spune ca in acele zile de noiembrie nu s-a intamplat nimic.  Acceptam, pasivi, sa-i ignoram pe cei care au luptat, au suferit in inchisorile comuniste, au fost deportati si au murit pentru ca noi astazi sa fim liberi. Tortionarii celor din acel 15 Noiembrie 1987 traiesc linistiti si netulburati printre noi, nimeni nu este vinovat de moartea celor 12 protestatati in conditii mai mult decat suspecte iar societatea cu greu isi aminteste ce s-a intamplat atunci. Trist!

Rusine, Romania, rusine!

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s