Craciunul care nu-i … Craciun!

An dupa an asistam la sarada consumerismului impusa si puternic stimulata vizual de o publicitate total deplasata si mai ales desantata. Cum e o sarbatoare la romani cum incepe dileala: cumparaturi peste cumparaturi, mancare peste mancare( sa fie!), cadouri peste cadouri, unele cu un iz mai mult decat indoielnic, dar toate, absolut toate, lipsite insa de suportul elementar al sarbatorii – CREDINTA. N-a mai ramas absolut nimic din ea, s-a dus, s-a transformat in ceea ce oripilati vedem pe strada, sau cine mai are, la TV.

Craciunul, a devenit prin impopotonarea cu o luna inainte a magazinelor un prilej de etalare doar a potentei financiare, a prostiei si ingamfarii, a risipei inutile, a toxi-infectiilor alimentare, a celor ce postesc cu gandul doar la iesirea din post si la “porcariile” (produse din porc!) de dupa, care se imbuiba in ultima zi de harti si in prima zi de Craciun de zici ca vine sfarsitul lumii si ii prinde nemancati. Marea spaima a falsilor credinciosi, a celor ce postesc nevoiti, fie si doar cu fapta si nicidecum cu gandul, al celor ce nu inteleg nimic dar pupa tot ce prind. Si aceasta tragi-comedie, aceasta farsa se repeta an de an, din ce in ce mai comercial, mai exteriorizat, mai fals, mai lipsit de esenta, de spiritualitate, in esenta ei din ce in ce mai vulgara si vulgarizata. Caci spre asta ne indreptam, cu pas alergator, de un sfert de veac … . Spre marele nimic spiritual.

Inteleptii daci, cei care posedau cele mai avansate cunoștințe de astronomie din intreg spatiul geografic european, cunoșteau evident cu o precizie uimitoare data exacta a solstițiului de iarnă, o dată foarte importantă în religia lor. In această zi in care lupta dintre bine si rau, dintre lumină și întuneric, era piesa centrala a credintei dace, era ziua în care divinitatea întunericului, a raului universal era cel mai aproape să pună stăpânire asupra binelui, asupra lumii celor ce slujesc lumina spirituala. Așa că, dacii contribuiau și ei la această luptă, evident de partea luminii, practicand un sacrificiu animalier.

Dacii sacrificau porcul exact în ziua solstițiului de iarnă pentru a veni astfel în ajutorul simbolului etern arhetipal al luminii, adica Soarele şi îl “hrăneau” cu carnea animalului sacrificat, fortifiindu-l, spre întărirea puterii de a lumina si de a aduce BINELE. Dupa solstitiu, ziua începea să crească ca durata şi Crăciunul devenea astfel o sărbătoare universala in spatiul dac a vieţii, a binelui, a luminii spirituale si spiritualizate, cu efect puternic spiritualizant.  De unde am plecat si in ce mocirla am ajuns! Bravos natiune, halal sa-ti fie!

Conform tradiţiei stramosesti mostenite si in ciuda tuturor aberatiilor venite si impuse de la Bruxelles, pentru ca porcul să fie mâncat cu plăcere, toată lumea trebuie să se veselească şi să se cinstească cu un pahar de vin rosu, consumat în jurul acestuia (Ignatul).

Evident, pentru cei ce isi inchipuie ca pe 25 Decembrie sarbatoresc Nasterea Domnului, le dau o veste proasta, foarte proasta. Aceasta nu a avut loc in luna Decembrie deoarece “pastorii erau pe camp, pazindu-si turmele” lucru practic imposibil in luna Decembrie in zona adiacenta Bethleemului, datorita frigului patrunzator care te indemna sa stai in casa. Apropos, nicaieri in Biblie, indiferent de versiune nu este precizata data exacta a Nasterii Domnului. Se precizeaza doar ca luna era destul de calda, fapt ce plaseaza data respectiva fie in Ianuarie, pe 6, de Boboteaza (aici rusii au cam nimerit-o din pacate), fie cu doua luni inainte de decembrie, noiembrie fiind prin excelenta o luna ploioasa si rece, luna in care pastorii si turmele lor se adaposteau in diverse locatii mai ferite. O data aproximativa pentru eveniment ar putea sa fie fie luna septembrie fie inceputul lunii octombrie. Au existat voci care au afirmat acest lucru chiar din sanul bisericii dar au fost rapid reduse la tacere!

Sarbatoarea Nasterii Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun, nu a fost praznuita de la inceput pe 25 decembrie. Pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data separat de Botez, in jurul anului 375, pe 25 decembrie, in Biserica din Antiohia.

Ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca data de serbare a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, in prima jumatate a secolului al V-lea. Cu timpul, s-a generalizat in intreaga crestinatate. Numai armenii sarbatoresc si astazi Nasterea Domnului pe 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului, ca in vechime.

Cum luna Decembrie era impanzita de sarbatori necrestine, Biserica inca unita, a luat decizia deplasarii temporare a Craciunului tocmai in aceasta luna, aceasta mutare avand drept scop diminuarea semnificativa a puterii credintelor pagane cu care-si impartea spatiul spiritual, si incercand astfel sa le diminueze importanta si raspandirea. Astfel, pentru a mai împuțina numărul de sărbători păgâne dedicate Soarelui, luminii, renasterii spirituale, si asa destul de mare, Biserica, printr-o neglijare completa a faptelor biblice a considerat ca deplasarea datei Nasterii Domnului este extrem de “benefica” si a mutat astfel aniversarea Nasterii Domnului din 6 Ianuarie, pe 25 Decembrie. In luna Decembrie era celebrat si Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, 22-23 decembrie, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti – Ziua de nastere a Soarelui nebiruit.

Astfel, zeul invocat de daci, cel care învia odată cu venirea primăverii, s-a întâlnit si a fost practic sters din constiinta populara intr-un mod mai mult decat practic, odata cu introducerea creștinismului de catre Sf. Andrei, cu Iisus, cu cel care învie a treia zi și El tot din morți, si tot primăvara.

Prin aceasta mutare, cele două mari evenimente astronomice si calendaristice, solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară, au rămas cele mai importante sărbători ale anului, prin suprapunere cu cele două mari sărbători creștine, Crăciunul și Paștele. In cazul Pastelui insa, se aplica un sistem de calcul aparent complex, fapt ce duce la aberatia existentei mai multor date ale supliciului si mortii, prilej pentru defaimatori si atei de glume proaste. Trist.

Acum, in urma mutarii iscusite, avem o data aparent fixa a Nasterii si mai multe date ale mortii(?). Acestea insa au de acum inainte exact aceleasi aceleași semnificații ca si sarbatorile pagane pe care au incercat sa le “acopere”, asta ca o ironie a sortii as putea spune, astfel:

  • Solstițiul de Iarnă – lumina triumfă și ziua învinge noaptea;
  • Echinocțiul de Primăvară – viata învinge moartea și natura reînvie.

***

Asa ca, fiecare sarbatoreste ce crede el de cuvinta, pe data de 25 Decembrie! Chiar si consumismul exacerbat si extrem de … adulat.

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s