Razboiul … ca solutie la criza

Incet incet, sub masiva propaganda, deghizata in falsa aparare a democratiei, in implementarea democratiei, si in alte asemenea vorbe mari, ratiunea isi inceteaza firul logic si monstrii somnului ratiuni ies navalnic la inaintare …

Presa “noastra” detinuta insa de altii, ca si televiziunile, aflate nu intamplator in exact aceeasi postura, nu stiu cum sa mai propage si promulge ideea de razboi. Pe fata sau  nu, direct sau indirect, dar prezenta constanta in mai toate jurnalele de stiri. De la prezentarea armelor care i-ar face pe unii sa se teama sau sa se c… pe ei, si pana la propaganda directa, totul pare regizat dinainte, asa cum a fost si cu revolutia din ’89, asa cum este si cu invazia musulmana din Europa, asa cum … ne-am obisnuit deja. Iar parlamentul voteaza legi conform carora si rezervistii aflati la varsta la care ar trebui sa isi vada de viata de bunic ar putea sa mearga pe front. Textele belicoase, odata intrate in mintile unora deja ii transforma in “bestii fioroase”, adevarati Rambo locali. Si totul pentru interesele altora, ca de ale noastre s-a ales de mult praful si pulberea.

Gluma cu unirea cu Moldova daca renuntam la o parte din Transilvania ar trebui sa-i faca sa se rusineze pe politicienii de mucava, dar, manati de ambitiile si ordinele din afara, acestia executa scurt scenariile scrise de altii.

2.500 de ani am stiut sa ne vedem de ale noastre, sa avem relatii diplomatice cu absolut toti vecinii, sa jonglam abil intre prieteni si dusmani si sa supravietuim pana astazi. Acum insa, manati de alianta militara in care ne-am bagat, ne ducem si luptam efectiv pentru interesele corporatiilor altora, vrem nu vrem, iar de beneficiile acestei situatii ar trebui intrebati in primul rand parintii, fratii si surorile celor disparuti, iubitele, sotiile si chiar copii ramasi orfani, copii care, din cauza unora ca cei ce ne conduc nu-si vor cunoaste tatal sau mama, sau parintii, decat din poze si povestiri. A contribuit asta cumva la bunastarea noastra? Avem cumva datoriile din Iraq si Libia inapoi in visteria tarii. NU! Aceeasi care ne-au dus la lupta pe meleaguri straine ne-au cerut si sa renuntam la datorii. Oare la datoriile pe care Romania le are fata de altii cand se va intampla acest lucru? Probabil ca NICIODATA!

Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial unii au inceput sa croiasca soarta natiunilor mai mici. Traind sub cortina de fier nu am vazut decat jumatatea de moneda. Nestiind ca si cealalta fata a facut exact, dar exact acelasi lucru cu popoarele din imediata lor vecinatate dar nu numai, avand “interese” soldate cu suficienti morti si peste ocean. Astfel Africa a devenit practic un paradis al ingineriilor sociale, la fel ca si America Centrala sau America de Sud. In Asia razboaiele s-au ds mai pe fata sau din umbra, ca doar erau suficiente interese in zona (de exemplu crearea de baze militare in jurul … dusmanului).

Cum eram inca nedezmeticiti, ne-am aruncat exact in bratele celorlalti. Oare nu am fi putut sa alegem sa fim independenti?

Daca am fi facut-o, probabil ca ne-ar fi “ajutat” putin sa intelegem cam de unde bate vantul, probabil exact asa cum i-au ajutat si pe sarbi sa “inteleaga” de ce trebuie ca in Europa sa existe un stat musulman fix in leaganul lor de cultura, istoric si religios. Pentru inlaturarea oricarui dubiu cititi cate fapte istorice sunt legate de Kosovo si Kosovopolje si discutam dupa aceea.

De fapt, daca stam sa analizam bine, ei incepusera deja sa ne “explice” cum sta treaba, cu ocazia manifestatiilor intens agitate din exterior ale ungurilor din Tg. Mures, asta ca sa intelegem cam cum ar sta treaba daca nu am sari in barca “salvatorilor”. Am fi ajuns din nou la stadiu de mici statulete, exact ca fosta Yugoslavie!

Asa ca am sarit, volens nolens, in tabara “salvatorilor” care ne asteptau insa de mult timp. “Salvatorii” ne-au si ajutat repede, repede sa avem o armata de jucarie, aceasta putand fi cazata relativ usor si integral pe stadionul national, incapabila sa se opuna ideilor marete venite de dincolo de ocean. Astfel, tot ajutati, au disparut si fabricile si uzinele, marile complexe chimice si petrochimice, s-a ales praful de cam tot ce ramasese mostenire din odiosul regim daramat in decembrie ’89 cu concursul lor. De aceea nu s-a pus niciodata problema retehnologizarii si eficientizarii vechilor fabrici si uzine, de aceea erau propusi doar, doar se distruge odata complexul industrial mostenit, directori semi sau complet nealfabetizati ca sa nu spunem imbecili de-a dreptul, in ceea ce priveste economia de “viata” ce a urmat. Industria chimica cu care faceam cu succes fata competitiei a fost cel mai usor de pus pe butuci. Cum, va intrebati cu siguranta. Ei bine simplu, distrugandu-se zonele de contact, nodurile, falimentandu-se fix cei care produceau elementele esentiale functionarii intregii industrii. Cei care s-au ocupat de problema isi facusera temele si studiasera scenariile posibile cu meticulozitate, pentru a fi siguri de rezultat. Si iar unii au asistat pasivi desi trebuiau sa iasa in fata si sa spuna ce se intampla. Mai rar sa vezi atata cooperare cu un inamic economic. Ar trebui premiata de buna seama o astfel de reusita. Probabil cu multi bani! A fost doar o reusita totala!

Asa au ajuns un sfert din romani sa-si caute afara un job si sa plece pentru totdeauna. Asa s-au depopulat sate intregi, orase chiar. Asa … am ajuns unde am ajuns azi. Adica la cota de avarie, cu o economie total nefunctionala, dar slavita de mai toti politicienii post-decembristi.

Inginerii din mai toate specializarile au devenit practic inutili intr-o societate care brusc avea nevoie doar de economisti si juristi.Singurii favorizati in ultima perioada par a fi creatorii de iluzii virtuale, din care nu iese nimic. Amenintarea digitala, mijloc de introducere a supravegherii si statului politienesc, este singurul motiv pentru care acestia sunt bine platiti si vazuti. Doar slujesc intereselor altora. Firmele de software producatoare de sisteme de securitate nu “vad” imensele programe de colectare a datelor, spionaj la scara planetara, pentru ca sunt direct implicate. Iar cele care “vad” dispar. Sau … se muta in alta parte.

Ponderea industriei s-a restrans, treptat, treptat, in favoarea vanzatorilor de tot felul. Asa am ajuns sa avem produse de cea mai proasta calitate fie din Turcia fie din indepartata China. China care, in timpul comunismului ne trimitea produse de cea mai buna calitate. Acum, daca vei cauta pe Baidu Romania, vei da de nelipsitele manele ale lui … si compania. Asa ca ne-am transformat intr-o societate complet inutila, nefunctionala, societate care produce doar materii prime, cu industria de exploatare a resurselor aflata in plin avant, exact cam ca in tarile lumii a treia in urma cu vreo trei decenii. Vestea buna, pentru ei (ma refer la tarile lumii a treia), este ca s-au dezmeticit si incearca sa produca ceva sa nu mai vanda direct materia prima. Vestea proasta pentru noi, nici nu am descoperit bine zacamintele ca alde Tariceanu le-a si vandut, si concesionat altora pe mai multi ani altora iar beneficiile pentru tara, negociate sunt nemaipomenite dar lipsesc cu desavarsire, vorba lui nenea Iancu. Spre deosebire de Norvegia care si-a transformat cetatenii in beneficiari directi ai exploatarii resurselor minerale, la noi, de acest lucru beneficiaza doar cativa alesi si corporatiile invitate la exploatarea zacamintelor. Iata de ce in Romania nu ai dreptul sa beneficiezi de resursele subsolului chiar daca acestea se afla in curtea ta. Asa ai norocul sa vezi ca esti expropriat brusc si devi refugiat in propria-ti tara … frumos, sublim chiar.

Asa ca tara s-a umplut peste noapte de fel de fel de “vanzatori” mai mult sau mai putin vizionari, cu mai mult sau mai putin staif, proveniti din cei reconvertiti profesional si “dornici” sa vanda pe oricine si orice doar, doar, doar sa isi asigure traiul lui si al generatiilor viitoare de … vanzatori. Asa s-a umplut si FB-ul si Neogen-ul de fel de fel de cursuri si traininguri pe si despre vanzari. Asa s-a impanzit si LI de exact aceleasi cursuri, asa se va umple in curand si Twitter-ul in momentul in care saturarea pe celelalte platforme va fi maxima.

Vindem insa cam tot ce produc altii, iar banii pleaca evident in afara, nu raman aici, ca nu au de ce. Asa ca viitorul este sumbru, daca nu chiar negru.

Cum inca suntem prea multi, si pe zi ce trece devenim si mult prea inutili, unii vor sa ne reduca cu orice pret atat ca numar cat si ca importanta si atunci mizeaza pe cartea razboiului, experimentata deja de vreo 250 de ani pe pielea altora. Acum ne-a venit si noua randul. Cu masina de razboi puternic si continuu innoita si perfectionata, cu visteria insa goala, cu o datorie uriasa externa, cu un sistem care voteaza aproape anual ridicarea plafonului de indatorare la cote din ce in ce mai halucinante, “salvatorii” sunt gata sa se avante oriunde ar mai fi ceva de democratizat (adica resurse minerale, petrol, gaze, diamante, exploatabile usor, gratis chiar). Evident ca statele sau zonele extrem de sarace si lipsite practic de resurse, gen Biafra, nu vor fi niciodata supuse acestui proces de “democratizare”, pentru ca nu este de nici un interes sau folos zona. Interesul ar fi daca o baza militara ar putea creste presiunea pe o tinta aflata in apropiere, dar cum ea nu este amplasata unde trebuie nici nu este nevoie de vreo forma de  democratizare tip 2.0 sau de vreo implementare a ei mai mult sau mai putin directa sau indirecta (ambele realizabile evident prin forta dar cu metode oarecum diferite). Asa ca tinta trebuie acum, repede, aleasa cu grija, trebuie sa aduca suficienti bani sa hraneasca industria si politicienii din spatele masinii de razboi, precum si pe toti cei aflati in spate, in culise, departe de lina frontului. Si cum tintele s-au cam imputinat, iar ingineriile sociale nu au prins deloc sau aproape deloc acolo unde sperau sa castige relativ usor, imping usor lumea spre un razboi care sigur nu numai ca ne va imputina dar poate ca, mizand pe ideea ca vor iesi invingatori, vor scapa si de datoriile acumuate, datorii imposibil de platit altfel, tinand cont de contextul actual. Din postura de invingatori ar putea impune usor renuntarea la datorii, asta ca despagubiri de razboi sau ar genera un macel generalizat, dupa caz, din care cu greu s-ar mai putea constitui ceva care sa ridice pretentii legate de ceva. Pentru ca inca se poate! Pentru ca lumea a devenit un loc de joaca unde presedintii cad ca popicele daca nu executa doleantele unora sau altora, pentru ca … asa vrea Dumnezeu, ar zice unii, mai creduli si cu Biblia (usor modificata, sa fie “politically corect”) in mana!

Tot asa, in ideea reducerii inutililor, au inceput exercitii masive in Europa. Ideea unui eventual razboi e buna, dar trebuie sa se desfasoare cat mai departe de tara tuturor fagaduintelor iar Europa e un loc perfect, ales dinainte!

Iar prostimea, (multi dar prosti gratie celor 25 de ani de degringolada din invatamantul romanesc), vor pune evident botul …

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s