Reflexii …

Dragostea de aproape sau coeziunea sociala

Lucrand de ceva timp intr-un domeniu relativ nou am avut ocazia sa vin in contact cu personaje din diverse domenii ale industriei alimentare si conexe, si modul de gandire al acestora m-a lasat efectiv perplex.

Dar ce sa mai lungim vorba. Sa trecem direct la fapte:

1. Industria painii. Maistrul Ion …  de la firma … . L-am chestionat in legatura cu praful de zer, aditivii si premixurile utilizate la obtinerea cozonacilor. Se apropia Pastele si toti erau “in clocoot”. La sfarsitul interviului l-am intrebat daca el ar manca ceea ce firma la care lucreaza produce. Raspunsul lui:

“Pe dracu! Nu-i las pe copii mei sa mai manance asemenea porcarii! Dar si le cumpara din pacate singuri. Asta desi le face nevasta in casa paine si prajituri, ca doar am luat o masina de facut paine si face de toate, inclusiv gem si dulceata. Sa manance alti fraieri, noi nu …. !”

2. Industria berii. Berea aditivata si obtinuta de firma … in mai putin de o saptamana, obtinuta in sectia … sub supravegherea maistrului berar Mircea … . L-am intrebat daca e de acord cu modul de obtinere a berii din prafuri. Raspunsul lui mi-a dat fiori reci:

“La inceput consumam multa bere cu amicii cand jucam o tabla pe-nserat, in fata blocului. Acum, nu mai beau cu ei bere, ii las sa bea doar ei, dar nici acasa nu mai cumpar bere pentru sarbatori. Am trecut pe vin. E mult mai bine asa! Si mai sanatos …”

3. Industria mezelurilor. Mezeluri obtinute in firma …, la cativa zeci de kilometri de maistrul Gheorghe … . Dupa ce am discutat de una si de alta, legat evident de procesul de productie, l-am intrebat care este parerea lui. Raspunsul …

“Dupa ’89 mancam toate felurile de mezeluri care se gaseau pe piata. Acum, de cand am vazut cum se fac, cu prafuri si apa, le evit, … si mi-am sfatuit nevasta sa cumpere doar carne proaspata de la macelarie, asta daca nu primim de la tara cate o gaina sau porc de Craciun. Nu mai luam mezeluri din astea indiferent cat de ieftine ar fi …”

4. Industria laptelui si produselor derivate. La circa 45km de Bucuresti, pe un proiect european “de succes”, s-a construit o fabrica de lactate de catre un palestinian. Specialitatea firmei: branza tip feta. Din zer si unt de cocos. Lapte mai putin. Il intreb direct pe patron daca procedeul i se pare OK. Raspunsul lui:

“Este unul din cele mai vandute produse pe piata. D-na Marioara …, inginerul nostru venit pe bani grei de la Galati, ne-a pus la punct procedeul de obtinere si suntem foarte multumiti de rezultate.”

Ajuns in sectia cu pricina, o intreb pe respectiva daca ea ar consuma asa ceva. Raspunsul m-a lasat perplex:

“Doamne fereste! Cum sa mananc asa o porcarie? Norocul meu este ca nu trebuie sa cumpar, ca mi-am ridicat o gospodarie frumoasa pe banii primiti aici.”

Si ceilalti? o intreb. Raspunsul a fost evitat printr-un zambet larg si un ridicat din umeri … .

5. Industria vinului si a bauturilor tip Champagne. O fosta fabrica bucuresteana, candva de renume, intre timp privatizata, din care au cam disparut vasele de … fermentatie, dar care si-a diversificat continuu productia. Un fost coleg de liceu, zambete, imbratisari, bla, bla, bla. Il intreb cum merge, iar raspunsul lui este edificator. Imi arata cu degetul ultimul model de automobil, pe care tocmai il achizitionase de mai putin de o luna. Cand sa vorbim despre proces, ma evita si imi trimite pe cineva sa “discutam”. Isi face aparitia in birou un tip cam la vreo 50 de ani, cu aspect acvilin. Acesta ma invita in sectie. Ajuns acolo am ramas uimit. Doar vase de amestecare – omogenizare si dozatoare de … prafuri. Prafuri din … UE! Il las sa-mi povesteasca cate-n luna si in stele, dar eu tot imaginea lui Stefanescu de pe vremea impuscatului o am in fata. La sfarsitul conversatiei il intreb, firesc daca ar bea lichidul obtinut la el in sectie. Raspunsul, intrucatva asemanator cu al predecesorilor:

“Nu, ferit-a sfantu’ Cum sa beau asa ceva? Doar am vie la tara. Beau de acolo. Imi ajunge tot anul … . Si mie si restului familiei.”

6. Industria apei. Tratarea apei potabile. Localitate cocheta aflata la nici 100 de kilometri de Bucuresti. Buletinele puturilor de captare a apei indica toate prezenta masiva a manganului dizolvat in concentratii mari, ce depasesc prevederile legale. Proiectul de statie de tratare, realizat de inginerul Dan … , om cu mare experienta profesionala, contine doar dezinfectia apei, nici urma de tratare in vederea indepartarii manganului. Explicatia: doar pentru asta ne-au dat bani cei de la UE. Oare cei de la UE chiar nu cunosteau analizele captarilor?

Si daca cei din oras si zona se imbolnavesc? Raspunsul textual: “E treaba lor! Sa bea apa minerala!”

Si totusi acei oameni platesc apa potabila … . Si sunt tot romani.

In loc de concluzii

Se pare ca sintagma tipic romaneasca: “sa moara si gaina, capra, vaca, porcu’, calu’, iapa, … celuilalt” a devenit singurul modus vivendi al romanilor. Fiecare isi castiga existenta contribuind direct la “moartea” efectiva a celorlalti. Constiinta de grup, de natie, constiinta in general, a disparut cu totul, s-a volatilizat complet in cei 25 de ani de la vanzoleala din ’89, vanzoleala in care ne-am omorat singuri, ca prostii.Nici macar constiinta profesionala nu mai exista. Doar esste un bun vandut pe bani. Iar tacerea este … de aur.

Odata dusa pe pustii aceasta constiinta, odata pierduta pe veci, ne-am dus si noi ca neam. Ce usurare pentru dusmani ce tristete pentru cei ramasi, putini dar fideli inca ideii de neam si tara. Traim oarecum degeaba …

Ar trebui sa se invete, inca din scoala primara proverbul tot romanesc: “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Doar asa s-ar putea opri genocidul prin alimente si bauturi, genocid generat de lipsa din memorie a acestui aspect aparent minor care este constiinta.

Constiinta profesionala, profesionalismul pe care marinelul il dorea plecat pe veci din Romanica lui, a disparut si ea, nu se mai preda in nici o universitate. Locul ei a fost luat de spaga, favoruri sexuale, mita, mizerie, abramburici, … .

Daca nu, putem schimba dictonul atat de devalorizat in prezent de mai toti: “mandri ca suntem romani” intr-unul mult mai apropiat de realitate: “mandri ca ne-am omorat intre noi, ca romani”. Cam asa ca in decembrie ’89. Ar putea parea cinic la prima vedere dar este din pacate cel mai apropiat de realitate.

Fiecare din cei intervievati produce ceva, dar nu are curajul sa il consume, lasandu-i pe ceilalti, pe “fraieri” sa-l cumpere si consume, in ideea ca “nici usturoi nu a mancat nici gura nu-i miroase” si lui sa nu-i pese cat de fel ca e si el, la fel ca si restul, cel putin un criminal neprins si aflat inca in libertate!

Daca in fiecare zi, inainte de venirea serii, fiecare si-ar acorda un ragaz de 5 (cinci) minute, in  care sa “analizeze” constient ce a facut bun in acea zi, poate ca fiecare ar descoperi unde greseste. Asa, poate ca nu o sa ajungem in cartile de istorie, altfel intram destul de repede, cu fiecare zi care se scurge, imuabil … .

Digg This
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s