Halloween, sărbătoarea consumismului si nu numai

Halloween – sarbatoare celta in cinstea zeului mortii, “Samhain”.

Halloween-ul se “sarbatoreste” pe  31 Octombrie, aceasta fiind ultima zi a calendarului celtic si reprezinta o sãrbãtoare pãgânã în onoarea morţilor. Galii antici credeau ca in 31 octombrie, granitele dintre lumea celor vii si lumea mortilor se vor uni iar mortii vor reveni la viata creand boli si stricand recolta.

„Sarbatoarea” de Halloween isi are originile in vremuri indepartate. Atunci, doua anotimpuri erau vazute ca importante, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era insa ajunul noului an, cand avea loc festivalul sfasitului verii. In secolul 19, se pare, a fost fabricata o zeitate numita Samhain, care personifica sfarsitul verii, fiind vazuta ca „stapan al intunericului”. Puterea acesteia creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca ea nu poate umbla pe Pamant decat dupa lasarea intunericului. In popor se credea ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor devine extrem de permeabila. Din aceasta cauza, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa revina in lumea pamanteasca, bantuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapanire pentru a scapa din taramul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume si deghizatii morbide si macabre de asemenea natura. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele intunericului se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului.

Sarbatoarea implica frecvent focuri in aer liber unde oasele celor macelariti de pagani cu ocazia sarbatorii erau aruncate. Costume si masti erau de asemenea purtate in timpul festivalului in incercarea de a mima spiritele rele sau de a le speria. Cand romanii au ocupat teritoriul celtilor, cateva traditii romane au fost introduse in festival. Ulterior cuceririi romane, Samhain-ul celtic a fost combinat cu alte doua sarbatori de origine romana: Feralia o zi sarbatorita pe sfarsitul lui octombrie de catre romani, ca o zi a mortilor acesta fiind tot un festival, dar inchinat zeitei Pomona, zeita romana a fructelor si a copacilor care a fost introdusa in festivalul de Halloween. Simbolul zeitei Pomona era un mar, care isi are originea in scufundatul dupa mere, de Halloween. Celtii, care traiau acum 2000 de ani in zona care acum este acoperita de Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei, sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 noiembrie. Aceasta zi marca sfarsitul verii si al recoltei si inceputul iernii, anotimpul asociat deseori cu moartea.  Celtii credeau ca in noaptea dinaintea Anului Nou limita dintre taramul celor morti si lumea lor devine neclara si ca fantomele celor decedati se intorc sa bantuie pamantul, creand probleme si stricand recoltele. Tocmai de aceea, in noaptea de 31 octombrie, ei sarbatoreau construind ruguri sacre pe care aduceau sacrificii zeitatilor sub forma de grane sau animale. In timpul celebrarii, celtii purtau costume in general facute din piele si capete de animale. Cand sarbatoarea lua sfarsit, ei foloseau taciunii aprinsi de la rugurile de sacrificiu pentru a-si aprinde focurile stinse mai devreme in aceasi seara. Scopul era acela de a-i proteja pe parcursul iernii care urma. Probabil de aici a venit ulterior si ideea dovlecilor luminati din interior cu lumanari.

Noaptea de 31 octombrie semnifica pentru celti (cei de la care a pornit sarbatoarea) si sfarsitul verii si inceputul iernii, moment pentru care trebuiau sa se pregateasca temeinic.

Veghea de Halloween. Amenintarea spiritelor rele

Exista in vechime, in preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strange lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei de pe varfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morti.
In acea seara, oamenii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor sfinte pentru a veghea si pentru a invoca zeii luminii sa calauzeasca sufletele mortilor din familie in taramul de dincolo.

Dupa terminarea ceremoniei, oamenii luau carbuni din focul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc in vatra. Acest taciune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tarziu de dovleac. Pentru a se proteja de influentele spiritelor ratacitoare, cei vechi se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre cu ranjete hidoase pe napul-felinar in care purtau taciunele. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupand si trantind de pamant tot ce intalneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele.

Traditia rugului sfant s-a pastrat in Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se aduna din timp si in unele regiuni exista obiceiul de a arde si un anume tip de muschi de padure. Spre deosebire de ce se petrece in America, in Europa spiritele mortilor continua sa reprezinte o parte insemnata a traditiei de Halloween. Daca pe vremuri, oamenii vegheau toata noaptea cu o torta aprinsa pe prispa casei, acum ei se multumesc sa aprinda lumanari pentru sufletele celor decedati. In aceasta noapte, oamenii poarta felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor intunericului se trag clopotele si se bate in lemn (deloc intamplator, in traditia noastra populara s-a pastrat aceasta vorba). In acelasi scop, inainte de apusul soarelui, se obisnuieste sa se inconjoare casa de trei ori, mergand cu spatele. In aceste zone se spune ca o persoana nascuta de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Crestinism versus „paganism”

In secolul VII, influenta crestinismului se extinde insa si pe pamantul celtic. Papa Bonifaciu al IV-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca fiind dedicata comemorarii sfintilor si martirilor: “Ziua tuturor sfintilor”, o sarbatoare care aducea mult cu festivalul celt, dar era desemnata de biserica. Pana prin anii ’30, in America, Halloween-ul adus de colonistii englezi, devenise o sarbatoare seculara, dar centrata pe comunitate, cu parade, si petreceri raspandite prin tot orasul. Tot cam in acest timp a fost resuscitata si traditia “trick or treat” care dateaza probabil din vremurile paradelor de Ziua tuturor sfintilor din Anglia.

In urma cu mai bine de 1200 de ani, in incercarea de a eradica sarbatorile „pagane” si a-i crestina pe bretoni, irlandezi si englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat in anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sarbatoare religioasa, inchinata martirilor credintei – Ziua tuturor sfintilor. In 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua mortilor. Traditia pagana, insa, era atat de inradacinata in constiinta oamenilor, incat a fost nevoie de un compromis: o sarbatoare crestina, grefata pe vechiul cult al stramosilor. In Marea Britanie, sarbatoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. In timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en si de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa este o reminiscenta a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele mortilor, adoptata si de crestinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de „prajiturele pentru suflet”, bucati de paine cu afine. Cu cat mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atat mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapanului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea „razbunarii” cersetorului nemultumit. Expresia „trick or treat” deriva din aceasta traditie, caci cel care indraznea sa incalce traditia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomana (treat) trebuia pedepsit, jucandu-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori era aceea de a bate la usa si de a se ascunde apoi, astfel incat gazda sa se sperie cand vede ca nu este nimeni la usa. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, stiut fiind ca aceasta e o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu semnificatia era sinistra, anume ca insasi moartea a batut la usa, caci ea este singura invizibila…

Existã multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţã existã acestea impart acelaşi fond originar.

Se spune ca in noaptea de 31 octombrie poarta dintre viata si moarte, realitate si lumea spiritelor, se deschide pret de cateva ceasuri iar cei morti, inca nostalgici dupa viata irosita pe pamant, se intorc pentru a-si mai vedea fiintele dragi inca o data. Altii profita pentru a-si regla conturile cu cei care le-au provocat suferinta. Greu totusi sa convingi un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea ceva in duh crestinesc …

In teorie, oamenii puteau preveni sa fie pacaliti (trick) oferind copiilor sau celor care le sunau la usa costumati o mica atentie (treat) – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.  In timpul festivitatilor, sarmanii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte numite “prajituri de suflet” in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morti din familia lor. Aceasta traditie era un mod relativ necostisitor pentru ca toata comunitatea sa se bucure de sarbatoare.

Modernizarea sarbatorii

În anii 20-30 Halloween îşi desãvârşeşte secularizarea prin petreceri şi parade, dar accentul pe serbarea în comunitate se pãstreazã. Vandalismul asociat acestei forme de entertainment nu poate fi evitat. Doar autoritãţile reuşesc sã-l limiteze în anii 50, Halloween rãmânând mai degrabã în apanajul tinerilor. Baby-boom-ul mutã festivitãţile din cãminele culturale în şcoli şi  acasã, având loc totodatã o revigorare a vechii practici de trick-or-treat. Se naşte astfel o nouã tradiţie americanã în continuã dezvoltare şi exportare. Trick-or-treat nu este altceva decât o preluare a paradelor din timpul All Saints’ Day, când în timpul defilarilor se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi. Şi acestã practicã are tot rãdãcini pãgâne: sacrificarea de mâncare şi bãuturã pentru potolirea spiritelor. Spiritele puteau sã-ţi iasã în cale în toiul nopţii şi frigului, iar pentru ca ele sã nu te recunoascã trebuia sã porţi o mascã. Evul Mediu a exacerbat  mult apariţiile fantomatice, care dobândeau o dimensiune satanicã spre deosebire de cea naturalã din tradiţia celtã. Întãrirea superstiţiilor în aceastã noapte dateazã tot din Evul Mediu. Activitatiile traditionale include trick-or-treating, focuri in aer liber, baluri mascate, vizitarea “caselor bantuite” si sculptarea bostanilor. Emigrantii irlandezi si scotieni au dus cu ei traditia in America de Nord in secolul al IX-lea. Alte tari din Vest au “imbratisat” sarbatoare abia pe sfarsitul secolului XX. Halloween-ul este acum sarbatorit in cateva parti ale Lumii de Vest, cel mai intalnit in Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico si Regatul Unit, iar ocazional in unele parti ale Australiei si Noua Zeelanda. Sarbatoarea moderna a Halloween-ului se pare ca isi are originile din anticul festival Galeic cunoscut ca Samhain. Festivalul Samhain este sarbatoarea sfarsitului sezonului de cultivat in cultura Celtica si este uneori eronat considerata ca fiind “Noul An Celtic”. Traditional, festivalul era practicat de catre paganii antici, de a fura proviziile si de a face masacre.

In ultimul secol, in Vest, Halloween este vazut ca acel moment din an cand oamenii se pot astepta la neprevazut, la terifiant si supranatural. Intr-adevar, in acea noapte, totul pare mistic, copacii prind forme ciudate, tensiunea se simte in aer si oamenii evita sa ramana singuri; cei mai multi vor sa alunge ghinionul si spiritele rele prin muzica tare, costume ciudate – pentru a nu fi recunoscuti de spirite – insotite de un machiajpe masura, lumini ascunse in dovleci sculptati, decoratiuni infricosatoare.

Halloween – Made in SUA

Halloween-ul “modern” este o sărbătoare păgână importata de la americani care amestecă şi confundă religia cu magia, practic nu are nimic creştin în conţinutul său . Acesta “sarbatoare” în spiritul divertismentului promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia impresionează admirativ cea mai hidoasă mască sau cea mai macabră acţiune. Apoape 6 miliarde de dolari se cheltuie anual in ziua de Halloween in intreaga America.

Ideea de a se deghiza în demoni este oricum lipsită de logică. Istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască. Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze. Acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci în această formă se ascunde, de fapt, o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză. “Sărbătoarea” actuală cu valenţe de carnaval a Halloween-ului a fost influenţată de diverse culturi pe filieră celtică si romana. Celţii celebrau pe 1 noiembrie Anul Nou printr-un festival numit “Samhain“, care marca trecerea din sezonul soarelui în sezonul întunericului, când toate focurile erau stinse şi druizii, preoţii celtilor, aprindeau altele, dăruind câte o torţă fiecărei familii cu menirea de a încălzi casele şi a ocroti de spiritele întunericului.Tot în jurul datei de 1 noiembrie romanii aveau sărbătoarea “Ziua Pomona”, numită după zeiţa fructelor şi a grădinilor, când celebrau roadele naturii. Cu timpul cele două sărbători păgâne au devenit una singură, împrumutându-şi caracteristicile şi conţinuturile una alteia, într-o mare celebrare a toamnei.

De fapt, sarbatoarea de Halloween a ajuns in America abia in jurul anului 1840, adusa de valul masiv de imigranti irlandezi goniti de acasa de marea foamete din epoca. Acestia au adus cu ei si „legenda” cam cretina a felinarului-dovleac. Povestea spune ca un anume Jack, individ cunoscut drept betiv si pus pe traznai, a avut intr-o zi proasta inspiratie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol sa se urce intr-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l impiedica pe drac sa coboare. Satana a fost lasat sa se dea jos numai dupa ce i-a promis omului ca il va lasa in pace toata viata lui. Dupa ce a murit, Jack nu a fost primit in Rai din pricina numeroaselor sale pacate, vazandu-se obligat sa mearga in Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind inca suparat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasa totusi sa orbecaiasca vesnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un taciune aprins care sa-i lumineze calea, iar omul a pus taciunele intr-un nap scobit. Ajunsi in America, imigrantii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai incapator, folosindu-l de atunci in locul napului. Chiar si in zilele noastre, dovleacul scobit ca sa arate ca o fata care ranjeste amenintator este numit „Jack-o-lantern”, „felinarul lui Jack”.

Halloween-ul – sarbatoarea consumismului exacerbat!

Ce a devenit Halloween astazi se vede cel mai bine in SUA, unde se castiga foarte multi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a mortilor familiei, sarbatoarea a degenerat complet, ajungand o sinistra mascarada, penibila si cretina, prilej de batjocura, oamenii intrecandu-se in razbunari oribile si „glume” macabre. Industria cinematografica, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distractii, industria dulciurilor, productia de costume si de decoratiuni, toate aduc castiguri enorme, iar oamenii trebuie sa plateasca daca vor sa se „distreze”. In SUA se obtin profturi comparabile cu cele de Craciun, alta sarbatoare batjocorita si transformata intr-o stresanta goana dupa brad, globuri si cadouri.

Sărbătoarea pe care americanii o celebrează în zilele noastre este de fapt un amestec păgân de magie, spirite rele, moarte, stafii, schelete şi cranii specifice festivalului celtic “Samhain”. Halloween este în America a doua sărbătoare ca … venituri pentru magazine. Sărbătoarea de Halloween, cu dovlecii ei luminaţi, cu costumele de vampiri sau vrăjitoare şi cu băuturi neaparat de culoare sângerie, devine din ce în ce mai populară. Este o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Este cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase. America cea crestina face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.  De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul real al acestei sarbatori !

Halloween … de Romania

Integrarea in UE si occidentalizarea societatii face ca in Romania autoritatile sa se simta obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevarata maimutareala a sinistrei sarbatori americane, care este promovata pe toate canalele si cu toate puterile. Astfel, Teatrul National pentru Copii isi deschidea la un moment dat stagiunea tocmai cu spectacolul „Lampa lui Jack” – o punere in scena pentru copii a povestii dovleacului de Halloween, poveste in care Diavolul joaca rolul principal, in realitate o scolarizare mascata a satanismului pentru copiii romani … iar „protipendada” Bucurestiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la … “Balul de Halloween”. Internetul romanesc “geme” de felicitari virtuale cu specific de Haloween, precum si de bizare oferte „festive”: manichiura in ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui cosciug, ca sa poti aparea drept un „mort” cat mai autentic la petrecerea de Halloween!!! La gradinitele de bon-ton din capitala se face „serbare de Halloween”, in scoli elevii sunt invatati chiar de catre profesori cum sa isi confectioneze costumele si decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studentesti si localurile se intrec in a organiza „seri de Halloween” care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distractie. In 2002, in parcul Moghioros din cartierul Drumul Taberei, primaria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei” si a oferit premii copiilor care aveau cel mai infricosator costum.

În România, acesta zi este inca un prilej în plus de a “petrece”. Dovlecii portocalii ne dovedesc ca exista doua Romanii, una profund crestina, traditionalista, pastratoare a credintei stramosesti si una cosmopolita, dornica sa imbratiseze orice “traditie” mai mult sau mai putin crestina, prilej de distractie. Orasenii, mai emancipati ca restul, cauta orice prilej sa se inspire din vest, motiv pentru care au adoptat rapid Halloween-ul, cu tot cu bostanii lui mai mult sau mai putin ciopliti sau sculptati cu figuri inspaimantatoare. Chiar daca acestia chiar nu cunosc neaparat semnificatia sarbatorii, cumpara dovlecii din piete la preturi mai mari ca oricand, ca deh, e la moda. In tot acest timp, la tara, oamenii de rand, nici nu stiu ca dovlecii cu care isi hranesc porcii valoreaza acum o mica avere. De aceasta sarbatoare – oroare agenţiile de turism se întrec în oferte ca să îi ademenească pe turişti. Tot consumismul trebuie sa traiasca. Pe banii … petrecaretilor.

Ca si in anii precedenti si in acest an, la noi s-a “promovat” intens aceasta sarbatoare prin gradinite, teatre pentru copii, speculandu-se momentul de catre toti cei ce profita de “sarbatoare”. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens si desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror “clasice” ce insotesc evenimentul ppprecum si o intreaga literatura prezenta si specifica acestui moment, cartile pentru copii, deja clasice, fiind doar varful  iceberg-ului).

Multi dintre romani au preluat, de cativa ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernamantul, Halloween-ul, macabra sarbatoare occidentala, care sub masca unor distractii (tembele) este o veritabila invocare a demonilor si fapturilor infernale. Putem vedea cu aceasta ocazie o defilare spectrala, de oameni deghizati in schelete, aratari hidoase, vrajitoare, fantome, mumii, vampiri, varcolaci, monstri, criminali sangerosi care impanzesc strazile si se sperie unii pe altii cu tot felul de farse si glume macabre si nesarate. In vitrinele magazinelor, in parcuri, in companii, in localuri, in scoli si universitati, pe usile caselor, peste tot apar vrajitoare calare pe matura, dovleci-felinar, coarne si alte simboluri mai mult sau mai putin demonice. Cam asa arata Halloween-ul, o „sarbatoare” pe care satanistii declarati o considera printre cele mai importante. Din pacate, milioane de oameni care se declara „crestini” si chiar impotriva satanismului, au ajuns sa creada cu naivitate ca nu este nimic rau in aceste „distractii nevinovate”. Realitatea este insa cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Ziua mortilor in spatiul carpatic

In fiecare an, pe 1 noiembrie sau in cea mai apropiata duminica de aceasta data, crestinii din Romania isi celebreaza mortii, dand copiilor dulciuri si aducand ofrande si pomana celor „dusi pe ceea lume”. Emblema sarbatorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei luminari, este un obicei caracteristic mai degraba Ardealului, unde toamna tarziu se pun astfel de „felinare” pe stalpii portii. „Distractia” tampa, specifica sarbatorii Halloween, atat de populara la americani, le era pana de curand necunoscuta romanilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul si pomenirea celor trecuti in lumea umbrelor. Batranii satului si copiii lor de la oras se aduna la cimitir, pun pe morminte stergare tesute sau prosoape, colaci copti pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firma luminoasa, lumanari si mere. Copiii primesc bomboane, mere si biscuiti, fara sa fie costumati in fapturi inspaimantatoare si grotesti si fara sa strige „Trick or Treat!”, insa unii dintre ei – ministrantii – chiar isi merita din plin dulciurile castigate, caci merg din casa in casa timp de cateva ore, apoi canta si se roaga, alaturi de preot, la fiecare mormant in parte.

Cand se inchina paharul, se spune „Dumnezeu sa-i ierte!”, nu „Sanatate!”, nici „Noroc!”. Batranii de la tara spun „Sa traiti cu totii, sa-i pomeniti pe cei plecati dintre noi, si poate o sa ma pomeniti si pe mine, daca na-ti uita!”…

Pozitia bisericii ortodoxe fata de aceasta sarbatoare

Biserica, slabita enorm in ultimele doua decenii, a obosit sa se mai lupte cu Halloween-ul, acceptand in mod aberant evenimentul ca pe o sarbatoare distractiva, adresata chipurile, culmea prostiei, in special copiilor, tocmai cei mai lipsiti de aparare si de discernamant …

Biserica ortodoxa indeamna credinciosii la cumpatare si respect fata de cei adormiti, si ii sfatuieste pe dreptcredinciosi sa limiteze pe cat posibil participarea la aceasta sarbatoare oribila si chiar demonica. Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli pe cat le sta in putinta. Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii. Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută. Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele “trick or treat” (ne daţi ori vă bântuim-truc sau tratatie) nu este un simplu joc, ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental. Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne. Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că “tatăl minciunii”(Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neinstruite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive. Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, pentru Dumnezeu şi pentru diavol ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru:Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5,8).

Sf. Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce serbeaza Halloweenul

In lucrarea sa „Viata si opera Parintelui Serafim Rose”, Ieromonah Damaschin, Ediţia Apologeticum, 2005 acesta spune: “În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 8).

Efectele dezastruoase ale sarbatorii de Halloween

Psihologii si psihiatrii din sistem se intrec in a scorni, la comanda si contra unei plati grase, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante si cumplit de periculoase, cum ca Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatica a mortii, care are chiar o importanta sociala imensa pentru ca aduce in constiinta occidentala sentimentele refulate despre subiectul mortii, generand experiente benefice care-i vor face pe copii si adulti sa-si invinga teama de moarte” – sinistra gluma, nu-i asa? Halloween a devenit treptat, treptat doar un prilej de adorare a demonilor si are efecte dezastruoase asupra psihicului micutilor!

Cu toate aceste josnice elucubratii teoretice, cu spoiala de stiinta, adevarul este altul. Toate statisticile indica, mai ales in SUA, tara unde aceasta sarbatoare pervertita a atins apogeul maleficului, cresterea violentelor in timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarca prin numarul cel mai mare de actiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numarul cel mai mare de betivi, consum crescut de droguri la persoane din ce in ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifica, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sarbatori, ce marcheaza profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apara de aceasta deversare a demonicului, a uratului, a odiosului, a magiei negre in viata lor emotionala si ajung ulterior sa le accepte ca firesti, in mod neconditionat.

Marturia unei mame ortodoxe din America (Sylvia de la „Adventures of an orthodox mom” ), cred ca este suficient de dificatoare in acest sens: „Am participat la festivitatile de Halloween de cand ma stiu. Biserica mea dadea in fiecare an o petrecere de Halloween, mergeam la scoala costumati si apoi colindam cartierul adunand mai multe dulciuri decat ar fi putut consuma un copil. Mama le punea in saculete (cu numele nostru pe ele) si le agata sus pe dulap, lasandu-ne sa alegem cate ceva pentru pranz sau pentru gustarea de dupa scoala, cand ne faceam temele. Eram fricoasa grupului pe-atunci ; faceam orice ca sa nu trec pe langa casele bantuite, sau pe langa colinele pe unde se spunea ca ar umbla vrajitoarele. Treceam cu ochii inchisi (nu era chiar idee buna ) pe langa casele ale caror curti aratau ca niste cimitre si din care bubuia o muzica infricosatoare. Aveam cosmaruri cu vrajitoare, monstri si schelete care se furisau de dupa colturi. Apoi, pe cand aveam 19 ani, am auzit un preot ortodox vorbind despre cat de demonica este de fapt aceasta sarbatoare. El a explicat ca inofensivele felinare de dovleac pe care le punem pe treptele casei isi au originea la celti. El ne-a povestit ca acestia sculptau aceste felinare cu chipuri in amintirea celor morti si apoi mergeau intr-un loc unde ofereau un sacrificiu uman. Ei luau lumina de la focul de acolo si o duceau acasa (in felinarul-dovleac) pentru a le lumina inima. Deasemenea credeau ca mortii vin pe pamant in acea noapte si de aceea le lasau mancare afara la usa. Am fost socata sa aud aceste lucruri , dar cumva ele au lasat ceva in sufletul meu, care m-a tulburat. Am cautat mai multe si am gasit o abundenta de informatii care ii sustineau spusele. De atunci nu mai iau parte la celebrarea Halloweenului. Imi invat copiii ca este o sarbatoare demonica pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o inteleg. Dar noi intelegem ca ceea ce nu e a lui Hristos e a lui Satan si nimic de-a lui Hristos nu se sarbatoreste in aceasta zi. Ea a devenit pentru noi o zi obisnuita – deasemenea il serbam atunci pe Sf. Ioan de Kronstadt (sarbatoarea pe calendarul vechi). Decoram casa cu dovleci ne-sculptati, tartacute si frunze uscate cu ocazia toamnei, sau a sarbatorii recoltei in septembrie. Mi-am dat seama ca si in Biserica noastra parerile sunt impartite. Argumentul 1 spune ca este o sarbatoare complet demonica la origine si nu trebuie sa luam parte la ea. Argumentul 2 spune ca in ziua de azi sarbatoarea nu mai are aceeasi semnificatie si este doar o distractie inofensiva(chiar daca sunt multe culte satanice care ofera sacrificii animale si umane, precum si multe practici oculte). Ei spun desemenea ca da , Halloweenul are origini pagane, dar daca copiii sunt costumati in personaje „bune” este in regula. Eu cred ca asta e o declaratie ipocrita. Daca te costumezi intr-un personaj „bun” poti sa iei parte la ceva diavolesc? Iertati-ma daca jignesc pe cineva spunand aceasta dar cred cu adevarat ca acei copiii care sunt crescuti cu o astfel de gandire vor invata sa gaseasca scuze in viata pentru orice lucru de care stiu in adancul inimii ca e rau, dar vor sa ia parte la el. Unii vor merge pana acolo incat sa argumenteze ca si bradul de Craciun isi are originea in practicile druide. Este adevarat, dar pomul de Craciun e un simbol al Craciunului si al crestinismului (e ca si cum ai compara mere cu portocale). Nu cred ca poate spune cineva ca exista vreo legatura intre crestinism si Halloween. Cand e vorba de Hristos nu putem face compromisuri, oricat de tentant ar fi”.

Se stie ca raul este mult mai usor acceptat atunci cand pare un simplu joc. Aceasta „sarbatoare”, in realitate o adevarata oroare, ii familiarizeaza de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu raul, agresivitatea, scabrosul, monstrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrajitoria si magia neagra. Sa nu ne miram, prin urmare, ca in timp, copiii se obisnuiesc cu prezenta maleficului, perceputa ca o „joaca” sau o „distractie”…

***

Fiecare e liber sa aleaga dar alegerea sa costa.

Uneori chiar foarte scump!

Digg This

Comparatie …

Viata romanului astazi este mult mai rea decat inainte de ‘89 desi putini sunt dispusi sa recunoasca acest adevar crunt.

Stati, nu sariti de … in sus ca o sa va explic imediat la ce ma refer:

 

1. Mancarea

Inainte de ‘89 numarul de aditivi folositi tindea spre zero, doar ceva soia in mezeluri si restul carne.

Dupa ‘89 gratie adoptarii de catre penali a Codexului Alimentar nici produsele de baza nu au scapat neaditivate si aici ma refer la sare, zahar, ulei, fainuri. Toate au devenit pline de E-uri si toate sunt cu risc extrem de ridicat de aparitie a unor boli grave.

 

2. Aerul

Inainte de ‘89 cerul era senin iar vremea era cum dadea Dumnezeu.

Dupa ‘89 cerul e brazdat de darele chimice imprastiate “inginereste” de noii nostri stapani iar efectele spontane se manifesta prin boli aparute subit, ba in nordul tarii, ba in estul ei, cu sufocare, cu intepaturi la inima, cu o sumedenie de efecte negative dar atent neglijate de autoritati. Evident ca lingaii se fac ca nu vad absolut nimic iar autoritatile se fac si ele ca ploua. Iar intoxicarea, seceta si salturile bruste de temperatura sunt la ele acasa.

 

3. Apa de la robinet

Inainte de ‘89 apa era tratata dupa un normativ corect si nu se inregistrau epidemii de hepatita ca acum.

Dupa ‘89 apa este tratata “stiintific”, legile s-au schimbat, ca doar ne-am aliniat la vest, calitatea apei de la robinet este in majoritatea cazurrilor execrabila iar imbolnavirile se tin lant, vezi cazul Buzaului unde cartiere intregi fac ritmic hepatita! Asa o frecventa ar trebui sa dea de gandit multora dar surpriza. Nu da!

 

4. Apa imbuteliata

Inainte de ‘89 apa imbuteliata se gasea doar la sticla se sticla.

Dupa ‘89 rar gasesti apa la sticla de sticla majoritatea fiind imbuteliata la sticle de plastic cu diverse probleme si toxicitati dupa tipul de plastic utilizat (vezi articolele anterioare)

 

5. Vaccinurile

Inainte de ‘89 se facea cate unul odata iar medicul care facea vaccinarea raspundea cu capul. Vaccinurile erau produse in institutii de prestigiu, romanesti.

Dupa ‘89 medicii, putini la numar si total co-interesati material fac vaccinari la pachet, autismul e in floare iar impunerea anumitor vaccinuri se vrea facuta la pachet, printr-o lege adusa din afara si cu beneficiari, cum altfel decat evident externi.

 

6. Agricultura

Inainte de ‘89 plantele erau doar ameliorate. Aparuse cartoful dulce romanesc, kiwi-ul romanesc.

Dupa ‘89 Monsanto, prin numerosii politicieni impusi la conducerea ministerului de resort au “adus” minunatele beneficii ale organismelor modificate genetic in laboratoarele din afara iar rezultatele consumului acestora abia acum incep sa apara. Legislatia europeana este efectiv ocolita de trepadusii concernului impus de conducerea transatlanticilor ca parte a democratizarii iar culturile de modificate genetic infloresc precum ciupercile dupa ploaie, organele abilitate constatand doar incalcarea prevederilor legale, nu si aplicarea de masuri coercitive, ca doar nu o sa ne suparam … stapanii cei noi.

 

7. Industria

Inainte de ‘89 era si facea concurenta cu succes firmelor vestice.

Dupa ‘89 firmele vestice carora li se facea concurenta, prin interpusi si trepadusi cu abilitate si atent supravegheati de servicii au pus rapid la cota zero tot ce era bun, ARO, Tractorul, Fabrica de tevi sudate, presa de gargarite, toate disparand in vesnica tranzitie, mijloc de implementare si democratizare a societatii romanesti.

 

8. Drogurile

Inainte de ‘89 erau un fenomen rar si oarecum sub controlul autoritatilor.

Dupa ‘89 au devenit un fenomen de masa, recenta dezvaluire a posibilitatii legalizarii lor pentru consum fiind ultima gluma din lungul lant al slabiciunilor adus de stapani.

 

9. Flota comerciala

Inainte de ‘89 era a patra din lume si aducea venituri substantiale.

Dupa ‘89 prin “grija” lichelelor a devenit parte integranta in flota altor tari.

 

10. Armata

Inainte de ‘89 era o armata relativ bine inzestrata, dar cu oameni dedicati, cu joburi sigure, care nu serveau intereselle corporatiilor energetice iar soldatii erau exclusiv ai Romaniei. Complexul industrial militar producea si aducea bani buni la buget.

Dupa ‘89 armata a devenit o noua “jucarie” incapabila sa apere teritoriul Romaniei dar capabila sa trimita mercenari in mai toate teatrele de operatiuni ale unchiului Sam. “Eroii” de azi lupta pentru binele nostru prin reprezentanti. Acum odata cu agitatia produsa de Rusia in Siria, brusc e nevoie de carne de tun si trepadusii vor sa convinga populatia ca lupta pentru … ca unchiul Sam sa puna mana pe statia de benzina. Cu orice pret. Chiar cu pretul disparitiei noastre ca neam. Unchiul asta, inca de la nastere, tot intr-un razboi a tinut-o, democratizand tot ce era de democratizat si luand drept rasplata toate resursele disponibile. De aceea acest tip de democratie se numeste de tip 2.0 sau reloaded.

 

11. Datoriile

Inainte de ‘89 platite integral, cu sacrificii imense, dar eram complet liberi de orice magarie a FMI-ului care deja are o reputatie excelenta in materie de falimentare a unor tari din intreaga lume (Argentina e doar unul din exemplele relativ recente) printre care se numara din pacate si Romania.

Dupa ‘89 datoriile depasesc deja 200 miliarde si continuam cu schema de tip Ponzi ca doar totul a devenit un jaf continuu.

 

12. Bancile

Inainte de ‘89 nu ti se luau din banii depusi prin tertipuri de tip camatarie pe fata, scoteai un profit, mic dar prezent. Te ajutau sa-ti iei casa.

Dupa ‘89 ti se iau efectiv din bani prin tertipuri si clauze ascunse de poti ramane cu zero lei rapid. Si toti nu zic nici malc in fata nemuritorului vanzator de la conducerea BNR, cel pe care ANI l-a prins cu mata in sac. Ca doar e bun si face ce trebuie … pentru altii. Te ajuta sa ramai fara casa.

 

13. Judetele

Inainte de ‘89 erau cat de cat sustinute iar industria si agricultura incet dar sigur isi facea simtita prezenta.

Dupa ‘89 “criteriile regionalizarii” impuse de javrele din afara, de cei vesnic aflati in penumbra oferita de plusul din spatele scenei vor duce curand la federalizarea Romaniei, obiectiv urmarit de cei mari, asa numitii nostri aliati, si care vor sa mulga mai usor din bucate. Cam ca din Iugoslavia daca se poate.

 

14. Religia

Inainte de ‘89 colaboratorii si adevaratii slujitori ai Domnului coexistau relativ pasnic, iar religia oficiala era cea ortodoxa.

Dupa ‘89 unii ne-au vrut mai homosexuali, si prin fundatii sorosiste, cu marinei si avocatei accept-am tot rahatul ce ni se baga pe gat, parazi ale … comunitatilor, lipsind din peisaj parada normalitatii. Asa ca au inceput lupta cu biserica ortodoxa scotand la suprafata tocmai scursorile infiltrate si care au transformat biserica in afacere. Ca deh, asa-i la noi. Marea gresala a fost ca nu s-a autocuratat, din interior evitand astfel aparitia unor articole in presa tabloidizata. Dar credinta merge inainte indiferent de dorintele lor.

 

14. Presa

Inainte de ‘89 aservita conducatorului iubit si tarii. Erau si lucruri bune nu doar articole de lauda, desi acestea din urma erau predominante.

Dupa ‘89 presa romaneasca dispare incet, fiind inlocuta usor de capitalul strain. Iar rezultatele le vedem cu totii.

 

15. Televiziunea

Inainte de ‘89 propaganda de stanga si cam atat. Uneori se promovau si adevaratele valori – olimpici, realizari tehnice. Aveai televizor color si program de 4 ore. Noroc cu bulgarii, sarbii, ungurii si rusii, ca ei aveau program normal.

Dupa ‘89 propaganda de … (santata) si promovarea non valorilor, a scursorilor, a rapandulelor. Nu merita deschis tembelizorul nici macar pentru 2 ore, decat daca vrei sa inghiti noua propaganda prin reclama, altfel piesa inutila dar necesara ca doar da bine la prima … impresie.

 

14. Serviciile.

Inainte de ‘89, cu mici exceptii, serveau doar intereselor tarii, fie aduceau tehnologie, fie verificau proiecte de dezvoltare de fabrici, uzine, rafinarii, fie desfasurau activitati specifice. Nu ma refer aici la cei cu ascultatul, ei fiind scursorile din sistem, cu patru clase cel mult dar cu doctrina adusa pe tancuri de Pauker, Brukner, Tismanski, Neuländer  si altii.

Dupa ‘89, cu mici exceptii servesc interesele alogenilor veniti de peste marea … si lupta cu efective sporite substantial pentru “binele nostru” prin legi democratice de tip Big Brother, legi impuse de anumite  reprezentante ale sexului … slab venite de peste marea cea mare. Cand au disparut flota si industria erau evident in adormire, acum si-au revenit brusc si vor sa ne asculte toate pasurile si oftaturile! Asta pentru ca merge si asa iar vanzoleala din decembrie a fost doar o intamplare nefericita, cu morti care s-au impuscat singuri cu diversiuni radio si TV, cu multa prostire pe fata. Si tot nu am aflat cine a tras in noi dupa 22. Si nici nu o sa aflam prea … curand. E mai usor cu … ascultatul.

 

15. Mafia tiganeasca, mafia imobiliara

Inainte de ‘89 era sub controlul MAI si serviciilor. Pe cale de disparitie.

Dupa ‘89 este sub controlul direct celor doua institutii. In plina inflorire, mai ales in timpul domniei marinelului la conducerea PMB. Unii trag si acum ponoasele dar asa e la noi.

 

16. Locurile de munca

Inainte de ‘89 erau vrem nu vrem sa recunoastem era de lucru pentru toata lumea.

Dupa ‘89 nu mai sunt ca nu mai este unde, asa ca afara slugi la straini. Cam un sfert din populatie gratie lui …escu si marinelului care ne-ar fi vrut pe toti plecati daca se poate. Ca doar avea el pe cine sa aduca!

 

17. Istoria

Inainte de ‘89 sedescopereau noi situri arheologice, se protejau cele existente, istoria era cat de cat cea reala, exceptand inflorirea adusa conducatorului si partidului unic.

Dupa ‘89 istoria ne este rescrisa de noii aliati prin numeroasele ONG-uri care au interese clare. Asa ca tot ne indepartam de adevar, pe zi ce trece. Siturile arheologice sunt utilizate drept materiale de constructie sau pradate de traficantii de podoabe dacice. Totul se vinde, respectul pentru trecut e nul, zero barat.

 

18. Calea ferata

Inainte de ‘89 eram printre cele mai bine acoperite tari la capitolul transport feroviar de marfuri si persoane.

Dupa ‘89 pe cale de disparitie, si asta la propriu din pacate.

 

19. Alegerile

Inainte de ‘89 un simulacru

Dupa ‘89 un simulacru cu circ, serviciile decid ca doar ele numara voturile, lazile cu voturi aparand din te miri ce canalizare sau bena de gunoi, si asta inainte chiar de numararea lor

 

20. Moneda nationala

Inainte de ‘89 avea cu adevarat valoare, leul era o moneda stabila si puternic sustinuta de economia romaneasca.

Dupa ‘89 are o valoare fluctuanta, moneda fiind sustinuta printr-o economie total nefunctionala. Suntem la cheremul speculantilor si speculatiilor financiare.

 

In loc de concluzie

Pentru toti propagandistii, fie ei de la rasarit sau de la apus, pentru mine tot un drac reprezinta, acelasi rahat adica, mai pe romaneste fie spus.

Nimic nu s-a schimbat in bine in viata reala a omului simplu, care isi vede de treaba lui si care ajunge la fel ca inainte, tot prin reprezentantii lui politici in diverse zone rupte parca din paradis.

Atat doar ca de aceasta data reprezentantii se duc sa viziteze aceste locuri fie ca sa-si ascunda averile ilicite, fie ca sa-si traiasca erotismul debordant cu vreo pitipoanca de trei parale.

De ascultat tot ascultat este, tot o existenta mizera are, tot se zbate, tot urla in sufletul lui si tot nu-l aude nimeni si nu se schimba nimic. Acum insa e urmarit non stop prin intermediul tehnicii moderne – GSM-ul cel nou si destept adica.

O schimbare reala din punct de vedere politic s-ar putea realiza doar printr-o noua revolutie care sa mature efectiv leprele dezvoltate deja peste masura in tot si in toate. Si evident trebuie inceputa prin arestarea integrala a penalilor, abramburicilor si spagarilor din parlament. Asta ca sa raspunda pentru faptele lor mai mult decat “glorioase”.

 

Cand iese in afara tarii romanul tot umilit este dar de aceasta data nu din cauza lui ci din vina impostorilor din parlament, impostori care au introdus denumirea de rom in locul celei de tigan (exact aceleasi ONG-uri sorosiste) in idea sporirii confuziei rom – roman si culpabilizarii in corpore.

Cand se duce la lucru romanul tot platit prost este, cand vine la doctor tot spaga da, cand … .

Dar are vesnic circ. La tembelizor.

Asta da progres!

Digg This

A fi specialist in Romania?

 

1. Ipoteze: Daca esti specialist lumea are nevoie de tine! Ai carte ai parte! Sacrificiul va fi rasplatit!

Stiu ca suna fantastic dar este o premisa complet falsa! Cel putin in Romania de azi! Vine cate unul cu 5 facultati in 3 ani, facute toate la aceeasi institutie ca deh, omul e “ales special”, are taticu’ bani si valuta, ca doar “e un fost” si “un actual” (“Ce-am avut si n-am pierdut? Sac!”) si te “face” de nu te vezi. El e numit “politic” ca are studii multe si este si membru in vreo fundatie mai mult sau mai putin obscura, dar finantata de Soros (mai toti sefii au ceva legaturi cu acest Soros, oare de ce?), tu esti palmasul, deci Dumnezeu e sus iar sfintii te mananca aici jos pe Pamant, si asta pana sa ajungi tu acolo sus!

El e viitorul director, manager, sef de sclavi. Tu esti nimicul, palmasul, eternul sclav, care va avea ceva dar nu aici, ci pe lumea cealalta!

2. Premise: Munca, munca si iar munca!

Muncesti ca student de dimineata pana seara si asta pentru ca Facultatea de Chimie nu e o poveste frumoasa asa ca A.S.E.-ul (de la 8:00 la 12:00 si apoi Calea Victoriei te asteapta surazatoare) sau S.N.S.P.A.-ul (de la 8:00 la 13:00 cu pauza de masa!). Aici trudesti lejer de la 8:00 dimineata pana la 20:00 seara, eventual cu pauza de o placinta si un iaurt la metrou, asta daca-ti permiti, si asta asa, intre 2 cursuri, daca nu rabzi si taci, noroc ca ti-ai luat pachet de acasa (ca in generala). Ai rezultate dar observi ca “unii mai cu mot” “trag chiulul” dar iau note egale sau chiar mai mari. Ramai si te uiti la trecatori, in timp ce-ti pazesti balonul cu reactii nestiute de nimeni din cei ce trec pe strada, fericiti, si te gandesti ca, cine stie, poate in viitor, iti va veni si tie randul. Si iar astepti!

Faci masteratul, tu intri pe munca, altii stiu subiectele, ca doar pilele functioneaza, afli chiar ca “cineva” (culmea, chiar ai zice ca l-ai vazut la televizor mai deunazi, vizitand DNA-ul in legatura cu mierea “scoasa din stup”, “cu opere usor plagiate” si culmea, chiar in aceeasi zi, mai pe’nserat asa, viziteaza si televiziunile, ca asa-i la noi: “Merge s’asa!”) a infiintat peste noapte o sectie de masterat, cu oameni alesi pe spranceana, toti unul si unul, toti de 10 curat si deci si cu burse de merit de la stat, ca deh, valoarea trebuie recompensata, nu-i asa, si te intrebi unde e dreptatea, dar ea sigur nu e pe drumul ales de tine, cel putin nu aici, nu acum, nu inca. Si iar astepti!

Intri la doctorat, prin munca si pe rezultatele tale si esti fericit. Altii dau 10.000 de euro cui trebuie si nici macar nu trebuie sa se prezinta la scoala. “Lucrarile lor” se publica pe bani grei in reviste “de specialitate” cu valori ISI astronomice. Cand vrei si tu sa publici munca ta, ti se spune ca nu sunt bani, si atunci, publici si tu printr-o revista relativ obscura, dar gratis, ca oricum nu ai de ales, si iar esti fericit, si iar iti spui ca va veni si vremea ta. Muncesti pe branci si speri ca vei avea si tu un loc in facultate, ca doar nu ai facut sacrificiile de pomana. Profiti de un grant de cercetare al defunctului MCT si obtii contractul. Stai in facultate toata vara, cand altii se duc in concedii. Tu te incapatanezi sa il termini. Si termini. Ura! Ai reusit! Astepti sa vina banii, banii tai, pentru care ai muncit toata vara. Si surpriza, vine seful de catedra si iti spune ca gestioneaza el banii ca tu esti prea “insignifiant” pentru sistem, asa ca te alegi cu patru pixuri si un top de hartie. Cum pentru ce? Sa-ti publici teza! Bravo, ai vazut ca merita sa lucrezi pentru un contract! Asta ca sa-ti fie de invatatura de minte! Sa-ti iasa din cap substantele pe care vroiai sa le cumperi! Si eventualul laptop la care visai si pe care nu ti-l permiti din bursa! Si iar visezi ca intr-o zi o sa fii si tu ceva, cineva, ca doar ti-ai tocit coatele si doar ai facut asta cu zel, cu sarg, din dorinta de a reusi! Si iar astepti!

Si deodata cineva te scoate brusc din reverie si vine asa agale, ca un personaj desprins parca din cartile de groaza si iti spune batand din picior: “Doar nu vrei sa ajungi profesor la varsta asta!”, “Cine d…u te crezi ?”. Acelasi personaj care, impreuna cu un altul de acelasi calibru, ambii buni de pensionare de cativa ani buni, in urma cu un an sau doi socasera o universitate din Anglia prin prezenta lor la un curs de specializare adresat, cum altfel, tinerelor talente in chimie. Pai ei nu erau si ei tinere sperante, ca doar la vremea lor nu putusera sa participe la asa ceva, si nici Anglia nu o vazusera pana atunci! Asa ca, iti spui ca asta e, asa iti trebuie daca nu ai “prestat” cu cine trebuie, ca altii sau altele! Si care evident ca au ajuns profesori inainte de termen, rari dar cunoscuti de toti (in sens biblic evident, ca niste cai/iepe de … lux) dar avand evident ce le trebuie pentru asta. Si iar iti spui ca o sa vina si vremea ta. Dar nu aici, nu acum, nu inca, … . Si iar astepti!

Tot stand asa, langa cate un balon mai observi cum, de aici oamenii pleaca doar cu picioarele inainte. Altfel nu se dau dusi, nici morti, din scaunul pe care il ocupa, si pe care il apara cu strainicie impotriva “lupilor tineri si talentati care vor si ei la os”. Schema avanseaza, cum altfel, odata cu moartea fizica (reala!) a cate unuia, uitat de Dumnezeu in post, pensionat, pensionabil, …, dar rechemat din motive de apartenenta la clan, gasca, “partid”, “tovaras bun, de incredere, de baza, in sedinte”, care “stie” sa-si sprijine gasca de partid, si “lupta pana la epuizare” ca nu cumva cei tineri sa acceada cumva in vre-un post de sef de catedra si sa pericliteze astfel ordinea haitei. Noi sustinem tineretul, pentru ca stim sa il ferim de posturile importante, asa ca mai bine il facem, … aaaah … prodecan, orice, chiar orice, numai sa fie cat mai departe de sefia catedrei. Aia e pentru noi, astia vechi, astia cu experienta, care tot intr-o lupta de cla…, o tinem, noi si cu “famiglia” noastra de la ’48 incoace. Asteptarea mortii e epuizanta (!), iti spui ca nu merita sa-ti doresti moartea lui, ca mai bine sa il faci pe el sa si-o doreasca, ca lasa, ca doar ca sa avansezi … si totusi …, sentimentul te roade, noroc ca, uite, ai terminat de fiert solutia din vas si gata, trebuie sa continui cu altceva, …, orice altceva care nu te transforma intr-un pacatos in fata Domnului!

Te inscrii apoi la Post Doc, afara, ca aici nu mai ai loc in schema deja suprasaturata de pile, si faci si tu unul, doua, trei stagii, iti dovedesti valoarea, ti se propune sa ramai acolo dar tu nu si nu, ca vrei sa te intorci si sa lucrezi acasa, sa fii alaturi de cei dragi, batrani si bolnavi, cu pensii de r..t (economia de viata functioneaza doar impecabil!), si asta dupa 40 de ani de munca continua, neintrerupta in campul muncii (un vis irealizabil pentru tine, nu-i asa?). Te gandesti ca ii vei putea ajuta si sustine moral, asa cum au facut-o si ei cu tine in tinerete. Regreti totusi cand stii ca acasa, laboratoarele nu au nici pe jumatate din aparatura de afara, substantele sunt doar pentru “alesii” catedrei si asa mai departe. Si faci o imensa prostie: TE INTORCI … ACASA, IN ROMANIA!

3. Consecinte: Piata nu are nevoie de tine!

La facultate nu mai e loc, lumea s-a schimbat, pilele s-au rafinat, au urcat, sunt profesori deja, sau prodecani, si culmea (!), sunt mai tineri ca tine, totul e exact acelasi lucru si totusi altfel aranjat! Aranjamentul e totul! Dotarea tot aceea pe care o aveau cand tu erai la doctorat ! Un singur lucru ti-a ramas! Sa-ti cauti altundeva, oriunde, dar nu aici, nu aici unde ti-ai mancat tineretea si ti-ai tocit coatele. Aici nu ai ce cauta, n-ai loc! Aici au loc doar pilele si relatiile (era sa scriu cu totul si cu totul altceva, noroc ca am corectat din reflex).

Deci, ce faci? Ce-ti ramane de facut?

Pai, la inceput, iti cauti la “concurentii de la stat, de la Universitate”, stii tu, locul acela cu greve pentru o viata mai buna, burse decente, spatii incalzite de studiu, salarii decente, fara fosti c..i, fara … . Vise naruite de …escu, cu mineriadele lui cu tot.

Scrii un CV cu tot ce ai facut, adaugi si lucrarile, ca poate cine stie, si astepti. Astepti pana iti vine rau, ca nimeni nu s-a straduit sa-ti deschida e-mailul, iar daca a facut-o si a vazut in tine o posibila concurenta l-a sters cu sete din inbox si trash, asta ca sa fie sigur ca … postul lui e sigur si nu trebuie sa-l imparta cu un venetic, asa ca tine. Daca ii iei locul? Daca esti prea bun? Daca?

Asa ca, te gandesti ca poate “la particulare”, ai mai multe sanse. Iei toate particularele la rand si constati ca mai toate sunt asa, cu povesti atragatoare, iluzorii, dar accepti, ca doar trebuie sa fie si pentru tine ceva, aici in Romania, ca doar esti roman/romanca, nu-i asa? Trimiti, astepti, trimiti astepti, … samd. Cand te-ai plictisit de asteptat, satul de gura “celor dragi”, pentru care ai lasat tot ce ti s-a oferit afara, doar ca sa fii cu ei, incepi sa cauti, ce cauti nici tu nu stii. Si iar astepti! Cum ce? Sa-ti vina o idee salvatoare. Sa te scoti din blocaj, un blocaj care nu tu l-ai generat dar … .

Industria chimica, care era cat de cat, cand tu plin de vise si sperante, te-ai inscris la facultate, si-a dat obstescul sfarsit! Nu mai e! Au avut grija politicienii de carton si “concurentii vestici” din mult doritul El Dorado al UE sa o puna la pamant, sa o stearga de pe fata pamantului, si asta in conditiile in care ea, industria chimica era visul tau, era viata ta, era cea pentru care ti-ai sacrificat cei mai frumosi ani.

4. Solutii: Pleci ca n-ai incotro sau te descalifici!

Dupa ce faci cunostiinta cu ramasitele industriei chimice si alimentare, cu patronii cu 4 clase si limbaj de mahala, care vroiau de fapt o “prospatura” sau pe cineva care sa le accepte toate “ideile” privind aditivii, concentratiile, si normele pe care ei nu le respecta, si asta inca de la inceputurile afacerii lor ca doar e democratie, incepi sa regreti, incepi sa plangi de ciuda, incepi sa te urasti ca traiesti. Incepi sa-ti regreti propria prostie: te-ai intors – asta sa-ti fie invatatura de minte – asa-ti trebuie!

Cui sa te plangi, cine te va intelege? Probabil nimeni, nici chiar cei pentru care ai renuntat la tot. Ei nu au cum sa inteleaga cum merge treaba in noua Romanie, aceea a zilelor noastre, in care a fi specialist e o rusine, un inadaptat in fapt la bunul mers al ipocriziei nationale.

Ti se propune sa fii secretara, accepti ca nu ai de intors. Dar nu stii sa te porti ca o “secretara” si iar incepi sa studiezi piata ca doar nu ai prestat cand trebuia!

Mai vezi din cand in cand, cate un post in vreun institut scapat de urgie, dar vor tineri, tu esti deja batran pentru acel post. Aplici totusi si iar astepti. dar evident ca astepti degeaba, nu ai loc nici acolo. Iti spui in gand ca oricum salariul era de mizerie si te consolezi cu ideea. Si iar o iei de la capat cu cautarea!

Dar un gand iti incolteste in gand. Si nu-ti da pace. E din ce in ce mai pregnant. Isi cere dreptul la materializare! Vrea sa se impuna! Acesta este:

Frumoasa tara, pacat ca m-am intors! Regret din tot sufletul!

Dar gata, acum aplic afara, numai afara, m-am lecuit de binele din Romania! Prea mult bine strica! Si eu m-am trezit! Si am o gura amara cum n-am avut niciodata! Si o imensa ciuda pe mine insami: “Ca m-am intors!”, “Cat de prost/proasta am putut sa fiu?”, “Cati ani am irosit cautand acul in carul cu fan!”. Si asta nu-mi da pace … . Si nu mai astepti! Nu ai ce sa mai astepti! Si atunci e timpul sa-ti faci bilantul.

Acum sunt prea batran/batrana pentru piata din Romania dar afara, afara mai am o sansa! Unica! Acolo sunt inca un “valuable asset” pentru orice companie sau institut! Aici nu sunt nimic! Pentru nimeni! Si iei decizia sa nu mai astepti!

Asa ca acum inca mai sper. Sper sa va spun cat de curand: “La revedere!”. Pentru totdeauna! Ramaneti cu “specialistii vostri” cu 5 facultati intr-una singura!

Digg This

Halloween, sărbătoarea consumismului si nu numai …

Halloween – sarbatoare celta in cinstea zeului mortii, “Samhain”.

Halloween-ul se “sarbatoreste” pe  31 Octombrie, aceasta fiind ultima zi a calendarului celtic si reprezinta o sãrbãtoare pãgânã în onoarea morţilor. Galii antici credeau ca in 31 octombrie, granitele dintre lumea celor vii si lumea mortilor se vor uni iar mortii vor reveni la viata creand boli si stricand recolta.

„Sarbatoarea” de Halloween isi are originile in vremuri indepartate. Atunci, doua anotimpuri erau vazute ca importante, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era insa ajunul noului an, cand avea loc festivalul sfasitului verii. In secolul 19, se pare, a fost fabricata o zeitate numita Samhain, care personifica sfarsitul verii, fiind vazuta ca „stapan al intunericului”. Puterea acesteia creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca ea nu poate umbla pe Pamant decat dupa lasarea intunericului. In popor se credea ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor devine extrem de permeabila. Din aceasta cauza, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa revina in lumea pamanteasca, bantuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapanire pentru a scapa din taramul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume si deghizatii morbide si macabre de asemenea natura. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele intunericului se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului.

Sarbatoarea implica frecvent focuri in aer liber unde oasele celor macelariti de pagani cu ocazia sarbatorii erau aruncate. Costume si masti erau de asemenea purtate in timpul festivalului in incercarea de a mima spiritele rele sau de a le speria. Cand romanii au ocupat teritoriul celtilor, cateva traditii romane au fost introduse in festival. Ulterior cuceririi romane, Samhain-ul celtic a fost combinat cu alte doua sarbatori de origine romana: Feralia o zi sarbatorita pe sfarsitul lui octombrie de catre romani, ca o zi a mortilor acesta fiind tot un festival, dar inchinat zeitei Pomona, zeita romana a fructelor si a copacilor care a fost introdusa in festivalul de Halloween. Simbolul zeitei Pomona era un mar, care isi are originea in scufundatul dupa mere, de Halloween. Celtii, care traiau acum 2000 de ani in zona care acum este acoperita de Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei, sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 noiembrie. Aceasta zi marca sfarsitul verii si al recoltei si inceputul iernii, anotimpul asociat deseori cu moartea.  Celtii credeau ca in noaptea dinaintea Anului Nou limita dintre taramul celor morti si lumea lor devine neclara si ca fantomele celor decedati se intorc sa bantuie pamantul, creand probleme si stricand recoltele. Tocmai de aceea, in noaptea de 31 octombrie, ei sarbatoreau construind ruguri sacre pe care aduceau sacrificii zeitatilor sub forma de grane sau animale. In timpul celebrarii, celtii purtau costume in general facute din piele si capete de animale. Cand sarbatoarea lua sfarsit, ei foloseau taciunii aprinsi de la rugurile de sacrificiu pentru a-si aprinde focurile stinse mai devreme in aceasi seara. Scopul era acela de a-i proteja pe parcursul iernii care urma. Probabil de aici a venit ulterior si ideea dovlecilor luminati din interior cu lumanari.

Noaptea de 31 octombrie semnifica pentru celti (cei de la care a pornit sarbatoarea) si sfarsitul verii si inceputul iernii, moment pentru care trebuiau sa se pregateasca temeinic.

Veghea de Halloween. Amenintarea spiritelor rele

Exista in vechime, in preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strange lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei de pe varfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morti.
In acea seara, oamenii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor sfinte pentru a veghea si pentru a invoca zeii luminii sa calauzeasca sufletele mortilor din familie in taramul de dincolo.

Dupa terminarea ceremoniei, oamenii luau carbuni din focul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc in vatra. Acest taciune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tarziu de dovleac. Pentru a se proteja de influentele spiritelor ratacitoare, cei vechi se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre cu ranjete hidoase pe napul-felinar in care purtau taciunele. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupand si trantind de pamant tot ce intalneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele.

Traditia rugului sfant s-a pastrat in Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se aduna din timp si in unele regiuni exista obiceiul de a arde si un anume tip de muschi de padure. Spre deosebire de ce se petrece in America, in Europa spiritele mortilor continua sa reprezinte o parte insemnata a traditiei de Halloween. Daca pe vremuri, oamenii vegheau toata noaptea cu o torta aprinsa pe prispa casei, acum ei se multumesc sa aprinda lumanari pentru sufletele celor decedati. In aceasta noapte, oamenii poarta felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor intunericului se trag clopotele si se bate in lemn (deloc intamplator, in traditia noastra populara s-a pastrat aceasta vorba). In acelasi scop, inainte de apusul soarelui, se obisnuieste sa se inconjoare casa de trei ori, mergand cu spatele. In aceste zone se spune ca o persoana nascuta de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Crestinism versus „paganism”

In secolul VII, influenta crestinismului se extinde insa si pe pamantul celtic. Papa Bonifaciu al IV-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca fiind dedicata comemorarii sfintilor si martirilor: “Ziua tuturor sfintilor”, o sarbatoare care aducea mult cu festivalul celt, dar era desemnata de biserica. Pana prin anii ’30, in America, Halloween-ul adus de colonistii englezi, devenise o sarbatoare seculara, dar centrata pe comunitate, cu parade, si petreceri raspandite prin tot orasul. Tot cam in acest timp a fost resuscitata si traditia “trick or treat” care dateaza probabil din vremurile paradelor de Ziua tuturor sfintilor din Anglia.

In urma cu mai bine de 1200 de ani, in incercarea de a eradica sarbatorile „pagane” si a-i crestina pe bretoni, irlandezi si englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat in anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sarbatoare religioasa, inchinata martirilor credintei – Ziua tuturor sfintilor. In 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua mortilor. Traditia pagana, insa, era atat de inradacinata in constiinta oamenilor, incat a fost nevoie de un compromis: o sarbatoare crestina, grefata pe vechiul cult al stramosilor. In Marea Britanie, sarbatoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. In timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en si de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa este o reminiscenta a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele mortilor, adoptata si de crestinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de „prajiturele pentru suflet”, bucati de paine cu afine. Cu cat mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atat mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapanului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea „razbunarii” cersetorului nemultumit. Expresia „trick or treat” deriva din aceasta traditie, caci cel care indraznea sa incalce traditia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomana (treat) trebuia pedepsit, jucandu-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori era aceea de a bate la usa si de a se ascunde apoi, astfel incat gazda sa se sperie cand vede ca nu este nimeni la usa. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, stiut fiind ca aceasta e o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu semnificatia era sinistra, anume ca insasi moartea a batut la usa, caci ea este singura invizibila…

Existã multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţã existã acestea impart acelaşi fond originar.

Se spune ca in noaptea de 31 octombrie poarta dintre viata si moarte, realitate si lumea spiritelor, se deschide pret de cateva ceasuri iar cei morti, inca nostalgici dupa viata irosita pe pamant, se intorc pentru a-si mai vedea fiintele dragi inca o data. Altii profita pentru a-si regla conturile cu cei care le-au provocat suferinta. Greu totusi sa convingi un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea ceva in duh crestinesc …

In teorie, oamenii puteau preveni sa fie pacaliti (trick) oferind copiilor sau celor care le sunau la usa costumati o mica atentie (treat) – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.  In timpul festivitatilor, sarmanii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte numite “prajituri de suflet” in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morti din familia lor. Aceasta traditie era un mod relativ necostisitor pentru ca toata comunitatea sa se bucure de sarbatoare.

Modernizarea sarbatorii

În anii 20-30 Halloween îşi desãvârşeşte secularizarea prin petreceri şi parade, dar accentul pe serbarea în comunitate se pãstreazã. Vandalismul asociat acestei forme de entertainment nu poate fi evitat. Doar autoritãţile reuşesc sã-l limiteze în anii 50, Halloween rãmânând mai degrabã în apanajul tinerilor. Baby-boom-ul mutã festivitãţile din cãminele culturale în şcoli şi  acasã, având loc totodatã o revigorare a vechii practici de trick-or-treat. Se naşte astfel o nouã tradiţie americanã în continuã dezvoltare şi exportare. Trick-or-treat nu este altceva decât o preluare a paradelor din timpul All Saints’ Day, când în timpul defilarilor se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi. Şi acestã practicã are tot rãdãcini pãgâne: sacrificarea de mâncare şi bãuturã pentru potolirea spiritelor. Spiritele puteau sã-ţi iasã în cale în toiul nopţii şi frigului, iar pentru ca ele sã nu te recunoascã trebuia sã porţi o mascã. Evul Mediu a exacerbat  mult apariţiile fantomatice, care dobândeau o dimensiune satanicã spre deosebire de cea naturalã din tradiţia celtã. Întãrirea superstiţiilor în aceastã noapte dateazã tot din Evul Mediu. Activitatiile traditionale include trick-or-treating, focuri in aer liber, baluri mascate, vizitarea “caselor bantuite” si sculptarea bostanilor. Emigrantii irlandezi si scotieni au dus cu ei traditia in America de Nord in secolul al IX-lea. Alte tari din Vest au “imbratisat” sarbatoare abia pe sfarsitul secolului XX. Halloween-ul este acum sarbatorit in cateva parti ale Lumii de Vest, cel mai intalnit in Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico si Regatul Unit, iar ocazional in unele parti ale Australiei si Noua Zeelanda. Sarbatoarea moderna a Halloween-ului se pare ca isi are originile din anticul festival Galeic cunoscut ca Samhain. Festivalul Samhain este sarbatoarea sfarsitului sezonului de cultivat in cultura Celtica si este uneori eronat considerata ca fiind “Noul An Celtic”. Traditional, festivalul era practicat de catre paganii antici, de a fura proviziile si de a face masacre.

In ultimul secol, in Vest, Halloween este vazut ca acel moment din an cand oamenii se pot astepta la neprevazut, la terifiant si supranatural. Intr-adevar, in acea noapte, totul pare mistic, copacii prind forme ciudate, tensiunea se simte in aer si oamenii evita sa ramana singuri; cei mai multi vor sa alunge ghinionul si spiritele rele prin muzica tare, costume ciudate – pentru a nu fi recunoscuti de spirite – insotite de un machiajpe masura, lumini ascunse in dovleci sculptati, decoratiuni infricosatoare.

Halloween – Made in SUA

Halloween-ul “modern” este o sărbătoare păgână importata de la americani care amestecă şi confundă religia cu magia, practic nu are nimic creştin în conţinutul său . Acesta “sarbatoare” în spiritul divertismentului promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia impresionează admirativ cea mai hidoasă mască sau cea mai macabră acţiune. Apoape 6 miliarde de dolari se cheltuie anual in ziua de Halloween in intreaga America.

Ideea de a se deghiza în demoni este oricum lipsită de logică. Istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască. Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze. Acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci în această formă se ascunde, de fapt, o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză. “Sărbătoarea” actuală cu valenţe de carnaval a Halloween-ului a fost influenţată de diverse culturi pe filieră celtică si romana. Celţii celebrau pe 1 noiembrie Anul Nou printr-un festival numit “Samhain“, care marca trecerea din sezonul soarelui în sezonul întunericului, când toate focurile erau stinse şi druizii, preoţii celtilor, aprindeau altele, dăruind câte o torţă fiecărei familii cu menirea de a încălzi casele şi a ocroti de spiritele întunericului.Tot în jurul datei de 1 noiembrie romanii aveau sărbătoarea “Ziua Pomona”, numită după zeiţa fructelor şi a grădinilor, când celebrau roadele naturii. Cu timpul cele două sărbători păgâne au devenit una singură, împrumutându-şi caracteristicile şi conţinuturile una alteia, într-o mare celebrare a toamnei.

De fapt, sarbatoarea de Halloween a ajuns in America abia in jurul anului 1840, adusa de valul masiv de imigranti irlandezi goniti de acasa de marea foamete din epoca. Acestia au adus cu ei si „legenda” cam cretina a felinarului-dovleac. Povestea spune ca un anume Jack, individ cunoscut drept betiv si pus pe traznai, a avut intr-o zi proasta inspiratie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol sa se urce intr-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l impiedica pe drac sa coboare. Satana a fost lasat sa se dea jos numai dupa ce i-a promis omului ca il va lasa in pace toata viata lui. Dupa ce a murit, Jack nu a fost primit in Rai din pricina numeroaselor sale pacate, vazandu-se obligat sa mearga in Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind inca suparat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasa totusi sa orbecaiasca vesnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un taciune aprins care sa-i lumineze calea, iar omul a pus taciunele intr-un nap scobit. Ajunsi in America, imigrantii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai incapator, folosindu-l de atunci in locul napului. Chiar si in zilele noastre, dovleacul scobit ca sa arate ca o fata care ranjeste amenintator este numit „Jack-o-lantern”, „felinarul lui Jack”.

Halloween-ul – sarbatoarea consumismului exacerbat!

Ce a devenit Halloween astazi se vede cel mai bine in SUA, unde se castiga foarte multi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a mortilor familiei, sarbatoarea a degenerat complet, ajungand o sinistra mascarada, penibila si cretina, prilej de batjocura, oamenii intrecandu-se in razbunari oribile si „glume” macabre. Industria cinematografica, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distractii, industria dulciurilor, productia de costume si de decoratiuni, toate aduc castiguri enorme, iar oamenii trebuie sa plateasca daca vor sa se „distreze”. In SUA se obtin profturi comparabile cu cele de Craciun, alta sarbatoare batjocorita si transformata intr-o stresanta goana dupa brad, globuri si cadouri.

Sărbătoarea pe care americanii o celebrează în zilele noastre este de fapt un amestec păgân de magie, spirite rele, moarte, stafii, schelete şi cranii specifice festivalului celtic “Samhain”. Halloween este în America a doua sărbătoare ca … venituri pentru magazine. Sărbătoarea de Halloween, cu dovlecii ei luminaţi, cu costumele de vampiri sau vrăjitoare şi cu băuturi neaparat de culoare sângerie, devine din ce în ce mai populară. Este o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Este cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase. America cea crestina face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.  De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul real al acestei sarbatori !

Halloween … de Romania

Integrarea in UE si occidentalizarea societatii face ca in Romania autoritatile sa se simta obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevarata maimutareala a sinistrei sarbatori americane, care este promovata pe toate canalele si cu toate puterile. Astfel, Teatrul National pentru Copii isi deschidea la un moment dat stagiunea tocmai cu spectacolul „Lampa lui Jack” – o punere in scena pentru copii a povestii dovleacului de Halloween, poveste in care Diavolul joaca rolul principal, in realitate o scolarizare mascata a satanismului pentru copiii romani … iar „protipendada” Bucurestiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la … “Balul de Halloween”. Internetul romanesc “geme” de felicitari virtuale cu specific de Haloween, precum si de bizare oferte „festive”: manichiura in ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui cosciug, ca sa poti aparea drept un „mort” cat mai autentic la petrecerea de Halloween!!! La gradinitele de bon-ton din capitala se face „serbare de Halloween”, in scoli elevii sunt invatati chiar de catre profesori cum sa isi confectioneze costumele si decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studentesti si localurile se intrec in a organiza „seri de Halloween” care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distractie. In 2002, in parcul Moghioros din cartierul Drumul Taberei, primaria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei” si a oferit premii copiilor care aveau cel mai infricosator costum.

În România, acesta zi este inca un prilej în plus de a “petrece”. Dovlecii portocalii ne dovedesc ca exista doua Romanii, una profund crestina, traditionalista, pastratoare a credintei stramosesti si una cosmopolita, dornica sa imbratiseze orice “traditie” mai mult sau mai putin crestina, prilej de distractie. Orasenii, mai emancipati ca restul, cauta orice prilej sa se inspire din vest, motiv pentru care au adoptat rapid Halloween-ul, cu tot cu bostanii lui mai mult sau mai putin ciopliti sau sculptati cu figuri inspaimantatoare. Chiar daca acestia chiar nu cunosc neaparat semnificatia sarbatorii, cumpara dovlecii din piete la preturi mai mari ca oricand, ca deh, e la moda. In tot acest timp, la tara, oamenii de rand, nici nu stiu ca dovlecii cu care isi hranesc porcii valoreaza acum o mica avere. De aceasta sarbatoare – oroare agenţiile de turism se întrec în oferte ca să îi ademenească pe turişti. Tot consumismul trebuie sa traiasca. Pe banii … petrecaretilor.

Ca si in anii precedenti si in acest an, la noi s-a “promovat” intens aceasta sarbatoare prin gradinite, teatre pentru copii, speculandu-se momentul de catre toti cei ce profita de “sarbatoare”. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens si desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror “clasice” ce insotesc evenimentul ppprecum si o intreaga literatura prezenta si specifica acestui moment, cartile pentru copii, deja clasice, fiind doar varful  iceberg-ului).

Multi dintre romani au preluat, de cativa ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernamantul, Halloween-ul, macabra sarbatoare occidentala, care sub masca unor distractii (tembele) este o veritabila invocare a demonilor si fapturilor infernale. Putem vedea cu aceasta ocazie o defilare spectrala, de oameni deghizati in schelete, aratari hidoase, vrajitoare, fantome, mumii, vampiri, varcolaci, monstri, criminali sangerosi care impanzesc strazile si se sperie unii pe altii cu tot felul de farse si glume macabre si nesarate. In vitrinele magazinelor, in parcuri, in companii, in localuri, in scoli si universitati, pe usile caselor, peste tot apar vrajitoare calare pe matura, dovleci-felinar, coarne si alte simboluri mai mult sau mai putin demonice. Cam asa arata Halloween-ul, o „sarbatoare” pe care satanistii declarati o considera printre cele mai importante. Din pacate, milioane de oameni care se declara „crestini” si chiar impotriva satanismului, au ajuns sa creada cu naivitate ca nu este nimic rau in aceste „distractii nevinovate”. Realitatea este insa cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Ziua mortilor in spatiul carpatic

In fiecare an, pe 1 noiembrie sau in cea mai apropiata duminica de aceasta data, crestinii din Romania isi celebreaza mortii, dand copiilor dulciuri si aducand ofrande si pomana celor „dusi pe ceea lume”. Emblema sarbatorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei luminari, este un obicei caracteristic mai degraba Ardealului, unde toamna tarziu se pun astfel de „felinare” pe stalpii portii. „Distractia” tampa, specifica sarbatorii Halloween, atat de populara la americani, le era pana de curand necunoscuta romanilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul si pomenirea celor trecuti in lumea umbrelor. Batranii satului si copiii lor de la oras se aduna la cimitir, pun pe morminte stergare tesute sau prosoape, colaci copti pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firma luminoasa, lumanari si mere. Copiii primesc bomboane, mere si biscuiti, fara sa fie costumati in fapturi inspaimantatoare si grotesti si fara sa strige „Trick or Treat!”, insa unii dintre ei – ministrantii – chiar isi merita din plin dulciurile castigate, caci merg din casa in casa timp de cateva ore, apoi canta si se roaga, alaturi de preot, la fiecare mormant in parte.

Cand se inchina paharul, se spune „Dumnezeu sa-i ierte!”, nu „Sanatate!”, nici „Noroc!”. Batranii de la tara spun „Sa traiti cu totii, sa-i pomeniti pe cei plecati dintre noi, si poate o sa ma pomeniti si pe mine, daca na-ti uita!”…

Pozitia bisericii ortodoxe fata de aceasta sarbatoare

Biserica, slabita enorm in ultimele doua decenii, a obosit sa se mai lupte cu Halloween-ul, acceptand in mod aberant evenimentul ca pe o sarbatoare distractiva, adresata chipurile, culmea prostiei, in special copiilor, tocmai cei mai lipsiti de aparare si de discernamant …

Biserica ortodoxa indeamna credinciosii la cumpatare si respect fata de cei adormiti, si ii sfatuieste pe dreptcredinciosi sa limiteze pe cat posibil participarea la aceasta sarbatoare oribila si chiar demonica. Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli pe cat le sta in putinta. Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii. Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută. Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele “trick or treat” (ne daţi ori vă bântuim-truc sau tratatie) nu este un simplu joc, ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental. Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne. Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că “tatăl minciunii”(Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neinstruite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive. Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, pentru Dumnezeu şi pentru diavol ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru:Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5,8).

Sf. Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce serbeaza Halloweenul

In lucrarea sa „Viata si opera Parintelui Serafim Rose”, Ieromonah Damaschin, Ediţia Apologeticum, 2005 acesta spune: “În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 8).

Efectele dezastruoase ale sarbatorii de Halloween

Psihologii si psihiatrii din sistem se intrec in a scorni, la comanda si contra unei plati grase, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante si cumplit de periculoase, cum ca Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatica a mortii, care are chiar o importanta sociala imensa pentru ca aduce in constiinta occidentala sentimentele refulate despre subiectul mortii, generand experiente benefice care-i vor face pe copii si adulti sa-si invinga teama de moarte” – sinistra gluma, nu-i asa? Halloween a devenit treptat, treptat doar un prilej de adorare a demonilor si are efecte dezastruoase asupra psihicului micutilor!

Cu toate aceste josnice elucubratii teoretice, cu spoiala de stiinta, adevarul este altul. Toate statisticile indica, mai ales in SUA, tara unde aceasta sarbatoare pervertita a atins apogeul maleficului, cresterea violentelor in timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarca prin numarul cel mai mare de actiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numarul cel mai mare de betivi, consum crescut de droguri la persoane din ce in ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifica, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sarbatori, ce marcheaza profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apara de aceasta deversare a demonicului, a uratului, a odiosului, a magiei negre in viata lor emotionala si ajung ulterior sa le accepte ca firesti, in mod neconditionat.

Marturia unei mame ortodoxe din America (Sylvia de la „Adventures of an orthodox mom” ), cred ca este suficient de dificatoare in acest sens: „Am participat la festivitatile de Halloween de cand ma stiu. Biserica mea dadea in fiecare an o petrecere de Halloween, mergeam la scoala costumati si apoi colindam cartierul adunand mai multe dulciuri decat ar fi putut consuma un copil. Mama le punea in saculete (cu numele nostru pe ele) si le agata sus pe dulap, lasandu-ne sa alegem cate ceva pentru pranz sau pentru gustarea de dupa scoala, cand ne faceam temele. Eram fricoasa grupului pe-atunci ; faceam orice ca sa nu trec pe langa casele bantuite, sau pe langa colinele pe unde se spunea ca ar umbla vrajitoarele. Treceam cu ochii inchisi (nu era chiar idee buna ) pe langa casele ale caror curti aratau ca niste cimitre si din care bubuia o muzica infricosatoare. Aveam cosmaruri cu vrajitoare, monstri si schelete care se furisau de dupa colturi. Apoi, pe cand aveam 19 ani, am auzit un preot ortodox vorbind despre cat de demonica este de fapt aceasta sarbatoare. El a explicat ca inofensivele felinare de dovleac pe care le punem pe treptele casei isi au originea la celti. El ne-a povestit ca acestia sculptau aceste felinare cu chipuri in amintirea celor morti si apoi mergeau intr-un loc unde ofereau un sacrificiu uman. Ei luau lumina de la focul de acolo si o duceau acasa (in felinarul-dovleac) pentru a le lumina inima. Deasemenea credeau ca mortii vin pe pamant in acea noapte si de aceea le lasau mancare afara la usa. Am fost socata sa aud aceste lucruri , dar cumva ele au lasat ceva in sufletul meu, care m-a tulburat. Am cautat mai multe si am gasit o abundenta de informatii care ii sustineau spusele. De atunci nu mai iau parte la celebrarea Halloweenului. Imi invat copiii ca este o sarbatoare demonica pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o inteleg. Dar noi intelegem ca ceea ce nu e a lui Hristos e a lui Satan si nimic de-a lui Hristos nu se sarbatoreste in aceasta zi. Ea a devenit pentru noi o zi obisnuita – deasemenea il serbam atunci pe Sf. Ioan de Kronstadt (sarbatoarea pe calendarul vechi). Decoram casa cu dovleci ne-sculptati, tartacute si frunze uscate cu ocazia toamnei, sau a sarbatorii recoltei in septembrie. Mi-am dat seama ca si in Biserica noastra parerile sunt impartite. Argumentul 1 spune ca este o sarbatoare complet demonica la origine si nu trebuie sa luam parte la ea. Argumentul 2 spune ca in ziua de azi sarbatoarea nu mai are aceeasi semnificatie si este doar o distractie inofensiva(chiar daca sunt multe culte satanice care ofera sacrificii animale si umane, precum si multe practici oculte). Ei spun desemenea ca da , Halloweenul are origini pagane, dar daca copiii sunt costumati in personaje „bune” este in regula. Eu cred ca asta e o declaratie ipocrita. Daca te costumezi intr-un personaj „bun” poti sa iei parte la ceva diavolesc? Iertati-ma daca jignesc pe cineva spunand aceasta dar cred cu adevarat ca acei copiii care sunt crescuti cu o astfel de gandire vor invata sa gaseasca scuze in viata pentru orice lucru de care stiu in adancul inimii ca e rau, dar vor sa ia parte la el. Unii vor merge pana acolo incat sa argumenteze ca si bradul de Craciun isi are originea in practicile druide. Este adevarat, dar pomul de Craciun e un simbol al Craciunului si al crestinismului (e ca si cum ai compara mere cu portocale). Nu cred ca poate spune cineva ca exista vreo legatura intre crestinism si Halloween. Cand e vorba de Hristos nu putem face compromisuri, oricat de tentant ar fi”.

Se stie ca raul este mult mai usor acceptat atunci cand pare un simplu joc. Aceasta „sarbatoare”, in realitate o adevarata oroare, ii familiarizeaza de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu raul, agresivitatea, scabrosul, monstrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrajitoria si magia neagra. Sa nu ne miram, prin urmare, ca in timp, copiii se obisnuiesc cu prezenta maleficului, perceputa ca o „joaca” sau o „distractie”…

***

Fiecare e liber sa aleaga dar alegerea sa costa.

Uneori chiar foarte scump!

Digg This

Comparatie …

Viata romanului astazi este mult mai rea decat inainte de ‘89 desi putini sunt dispusi sa recunoasca acest adevar crunt.

Stati, nu sariti de … in sus ca o sa va explic imediat la ce ma refer:

 

1. Mancarea

Inainte de ‘89 numarul de aditivi folositi tindea spre zero, doar ceva soia in mezeluri si restul carne.

Dupa ‘89 gratie adoptarii de catre penali a Codexului Alimentar nici produsele de baza nu au scapat neaditivate si aici ma refer la sare, zahar, ulei, fainuri. Toate au devenit pline de E-uri si toate sunt cu risc extrem de ridicat de aparitie a unor boli grave.

 

2. Aerul

Inainte de ‘89 cerul era senin iar vremea era cum dadea Dumnezeu.

Dupa ‘89 cerul e brazdat de darele chimice imprastiate “inginereste” de noii nostri stapani iar efectele spontane se manifesta prin boli aparute subit, ba in nordul tarii, ba in estul ei, cu sufocare, cu intepaturi la inima, cu o sumedenie de efecte negative dar atent neglijate de autoritati. Evident ca lingaii se fac ca nu vad absolut nimic iar autoritatile se fac si ele ca ploua. Iar intoxicarea, seceta si salturile bruste de temperatura sunt la ele acasa.

 

3. Apa de la robinet

Inainte de ‘89 apa era tratata dupa un normativ corect si nu se inregistrau epidemii de hepatita ca acum.

Dupa ‘89 apa este tratata “stiintific”, legile s-au schimbat, ca doar ne-am aliniat la vest, calitatea apei de la robinet este in majoritatea cazurrilor execrabila iar imbolnavirile se tin lant, vezi cazul Buzaului unde cartiere intregi fac ritmic hepatita! Asa o frecventa ar trebui sa dea de gandit multora dar surpriza. Nu da!

 

4. Apa imbuteliata

Inainte de ‘89 apa imbuteliata se gasea doar la sticla se sticla.

Dupa ‘89 rar gasesti apa la sticla de sticla majoritatea fiind imbuteliata la sticle de plastic cu diverse probleme si toxicitati dupa tipul de plastic utilizat (vezi articolele anterioare)

 

5. Vaccinurile

Inainte de ‘89 se facea cate unul odata iar medicul care facea vaccinarea raspundea cu capul. Vaccinurile erau produse in institutii de prestigiu, romanesti.

Dupa ‘89 medicii, putini la numar si total co-interesati material fac vaccinari la pachet, autismul e in floare iar impunerea anumitor vaccinuri se vrea facuta la pachet, printr-o lege adusa din afara si cu beneficiari, cum altfel decat evident externi.

 

6. Agricultura

Inainte de ‘89 plantele erau doar ameliorate. Aparuse cartoful dulce romanesc, kiwi-ul romanesc.

Dupa ‘89 Monsanto, prin numerosii politicieni impusi la conducerea ministerului de resort au “adus” minunatele beneficii ale organismelor modificate genetic in laboratoarele din afara iar rezultatele consumului acestora abia acum incep sa apara. Legislatia europeana este efectiv ocolita de trepadusii concernului impus de conducerea transatlanticilor ca parte a democratizarii iar culturile de modificate genetic infloresc precum ciupercile dupa ploaie, organele abilitate constatand doar incalcarea prevederilor legale, nu si aplicarea de masuri coercitive, ca doar nu o sa ne suparam … stapanii cei noi.

 

7. Industria

Inainte de ‘89 era si facea concurenta cu succes firmelor vestice.

Dupa ‘89 firmele vestice carora li se facea concurenta, prin interpusi si trepadusi cu abilitate si atent supravegheati de servicii au pus rapid la cota zero tot ce era bun, ARO, Tractorul, Fabrica de tevi sudate, presa de gargarite, toate disparand in vesnica tranzitie, mijloc de implementare si democratizare a societatii romanesti.

 

8. Drogurile

Inainte de ‘89 erau un fenomen rar si oarecum sub controlul autoritatilor.

Dupa ‘89 au devenit un fenomen de masa, recenta dezvaluire a posibilitatii legalizarii lor pentru consum fiind ultima gluma din lungul lant al slabiciunilor adus de stapani.

 

9. Flota comerciala

Inainte de ‘89 era a patra din lume si aducea venituri substantiale.

Dupa ‘89 prin “grija” lichelelor a devenit parte integranta in flota altor tari.

 

10. Armata

Inainte de ‘89 era o armata relativ bine inzestrata, dar cu oameni dedicati, cu joburi sigure, care nu serveau intereselle corporatiilor energetice iar soldatii erau exclusiv ai Romaniei. Complexul industrial militar producea si aducea bani buni la buget.

Dupa ‘89 armata a devenit o noua “jucarie” incapabila sa apere teritoriul Romaniei dar capabila sa trimita mercenari in mai toate teatrele de operatiuni ale unchiului Sam. “Eroii” de azi lupta pentru binele nostru prin reprezentanti. Acum odata cu agitatia produsa de Rusia in Siria, brusc e nevoie de carne de tun si trepadusii vor sa convinga populatia ca lupta pentru … ca unchiul Sam sa puna mana pe statia de benzina. Cu orice pret. Chiar cu pretul disparitiei noastre ca neam. Unchiul asta, inca de la nastere, tot intr-un razboi a tinut-o, democratizand tot ce era de democratizat si luand drept rasplata toate resursele disponibile. De aceea acest tip de democratie se numeste de tip 2.0 sau reloaded.

 

11. Datoriile

Inainte de ‘89 platite integral, cu sacrificii imense, dar eram complet liberi de orice magarie a FMI-ului care deja are o reputatie excelenta in materie de falimentare a unor tari din intreaga lume (Argentina e doar unul din exemplele relativ recente) printre care se numara din pacate si Romania.

Dupa ‘89 datoriile depasesc deja 200 miliarde si continuam cu schema de tip Ponzi ca doar totul a devenit un jaf continuu.

 

12. Bancile

Inainte de ‘89 nu ti se luau din banii depusi prin tertipuri de tip camatarie pe fata, scoteai un profit, mic dar prezent. Te ajutau sa-ti iei casa.

Dupa ‘89 ti se iau efectiv din bani prin tertipuri si clauze ascunse de poti ramane cu zero lei rapid. Si toti nu zic nici malc in fata nemuritorului vanzator de la conducerea BNR, cel pe care ANI l-a prins cu mata in sac. Ca doar e bun si face ce trebuie … pentru altii. Te ajuta sa ramai fara casa.

 

13. Judetele

Inainte de ‘89 erau cat de cat sustinute iar industria si agricultura incet dar sigur isi facea simtita prezenta.

Dupa ‘89 “criteriile regionalizarii” impuse de javrele din afara, de cei vesnic aflati in penumbra oferita de plusul din spatele scenei vor duce curand la federalizarea Romaniei, obiectiv urmarit de cei mari, asa numitii nostri aliati, si care vor sa mulga mai usor din bucate. Cam ca din Iugoslavia daca se poate.

 

14. Religia

Inainte de ‘89 colaboratorii si adevaratii slujitori ai Domnului coexistau relativ pasnic, iar religia oficiala era cea ortodoxa.

Dupa ‘89 unii ne-au vrut mai homosexuali, si prin fundatii sorosiste, cu marinei si avocatei accept-am tot rahatul ce ni se baga pe gat, parazi ale … comunitatilor, lipsind din peisaj parada normalitatii. Asa ca au inceput lupta cu biserica ortodoxa scotand la suprafata tocmai scursorile infiltrate si care au transformat biserica in afacere. Ca deh, asa-i la noi. Marea gresala a fost ca nu s-a autocuratat, din interior evitand astfel aparitia unor articole in presa tabloidizata. Dar credinta merge inainte indiferent de dorintele lor.

 

14. Presa

Inainte de ‘89 aservita conducatorului iubit si tarii. Erau si lucruri bune nu doar articole de lauda, desi acestea din urma erau predominante.

Dupa ‘89 presa romaneasca dispare incet, fiind inlocuta usor de capitalul strain. Iar rezultatele le vedem cu totii.

 

15. Televiziunea

Inainte de ‘89 propaganda de stanga si cam atat. Uneori se promovau si adevaratele valori – olimpici, realizari tehnice. Aveai televizor color si program de 4 ore. Noroc cu bulgarii, sarbii, ungurii si rusii, ca ei aveau program normal.

Dupa ‘89 propaganda de … (santata) si promovarea non valorilor, a scursorilor, a rapandulelor. Nu merita deschis tembelizorul nici macar pentru 2 ore, decat daca vrei sa inghiti noua propaganda prin reclama, altfel piesa inutila dar necesara ca doar da bine la prima … impresie.

 

14. Serviciile.

Inainte de ‘89, cu mici exceptii, serveau doar intereselor tarii, fie aduceau tehnologie, fie verificau proiecte de dezvoltare de fabrici, uzine, rafinarii, fie desfasurau activitati specifice. Nu ma refer aici la cei cu ascultatul, ei fiind scursorile din sistem, cu patru clase cel mult dar cu doctrina adusa pe tancuri de Pauker, Brukner, Tismanski, Neuländer  si altii.

Dupa ‘89, cu mici exceptii servesc interesele alogenilor veniti de peste marea … si lupta cu efective sporite substantial pentru “binele nostru” prin legi democratice de tip Big Brother, legi impuse de anumite  reprezentante ale sexului … slab venite de peste marea cea mare. Cand au disparut flota si industria erau evident in adormire, acum si-au revenit brusc si vor sa ne asculte toate pasurile si oftaturile! Asta pentru ca merge si asa iar vanzoleala din decembrie a fost doar o intamplare nefericita, cu morti care s-au impuscat singuri cu diversiuni radio si TV, cu multa prostire pe fata. Si tot nu am aflat cine a tras in noi dupa 22. Si nici nu o sa aflam prea … curand. E mai usor cu … ascultatul.

 

15. Mafia tiganeasca, mafia imobiliara

Inainte de ‘89 era sub controlul MAI si serviciilor. Pe cale de disparitie.

Dupa ‘89 este sub controlul direct celor doua institutii. In plina inflorire, mai ales in timpul domniei marinelului la conducerea PMB. Unii trag si acum ponoasele dar asa e la noi.

 

16. Locurile de munca

Inainte de ‘89 erau vrem nu vrem sa recunoastem era de lucru pentru toata lumea.

Dupa ‘89 nu mai sunt ca nu mai este unde, asa ca afara slugi la straini. Cam un sfert din populatie gratie lui …escu si marinelului care ne-ar fi vrut pe toti plecati daca se poate. Ca doar avea el pe cine sa aduca!

 

17. Istoria

Inainte de ‘89 sedescopereau noi situri arheologice, se protejau cele existente, istoria era cat de cat cea reala, exceptand inflorirea adusa conducatorului si partidului unic.

Dupa ‘89 istoria ne este rescrisa de noii aliati prin numeroasele ONG-uri care au interese clare. Asa ca tot ne indepartam de adevar, pe zi ce trece. Siturile arheologice sunt utilizate drept materiale de constructie sau pradate de traficantii de podoabe dacice. Totul se vinde, respectul pentru trecut e nul, zero barat.

 

18. Calea ferata

Inainte de ‘89 eram printre cele mai bine acoperite tari la capitolul transport feroviar de marfuri si persoane.

Dupa ‘89 pe cale de disparitie, si asta la propriu din pacate.

 

19. Alegerile

Inainte de ‘89 un simulacru

Dupa ‘89 un simulacru cu circ, serviciile decid ca doar ele numara voturile, lazile cu voturi aparand din te miri ce canalizare sau bena de gunoi, si asta inainte chiar de numararea lor

 

20. Moneda nationala

Inainte de ‘89 avea cu adevarat valoare, leul era o moneda stabila si puternic sustinuta de economia romaneasca.

Dupa ‘89 are o valoare fluctuanta, moneda fiind sustinuta printr-o economie total nefunctionala. Suntem la cheremul speculantilor si speculatiilor financiare.

 

In loc de concluzie

Pentru toti propagandistii, fie ei de la rasarit sau de la apus, pentru mine tot un drac reprezinta, acelasi rahat adica, mai pe romaneste fie spus.

Nimic nu s-a schimbat in bine in viata reala a omului simplu, care isi vede de treaba lui si care ajunge la fel ca inainte, tot prin reprezentantii lui politici in diverse zone rupte parca din paradis.

Atat doar ca de aceasta data reprezentantii se duc sa viziteze aceste locuri fie ca sa-si ascunda averile ilicite, fie ca sa-si traiasca erotismul debordant cu vreo pitipoanca de trei parale.

De ascultat tot ascultat este, tot o existenta mizera are, tot se zbate, tot urla in sufletul lui si tot nu-l aude nimeni si nu se schimba nimic. Acum insa e urmarit non stop prin intermediul tehnicii moderne – GSM-ul cel nou si destept adica.

O schimbare reala din punct de vedere politic s-ar putea realiza doar printr-o noua revolutie care sa mature efectiv leprele dezvoltate deja peste masura in tot si in toate. Si evident trebuie inceputa prin arestarea integrala a penalilor, abramburicilor si spagarilor din parlament. Asta ca sa raspunda pentru faptele lor mai mult decat “glorioase”.

 

Cand iese in afara tarii romanul tot umilit este dar de aceasta data nu din cauza lui ci din vina impostorilor din parlament, impostori care au introdus denumirea de rom in locul celei de tigan (exact aceleasi ONG-uri sorosiste) in idea sporirii confuziei rom – roman si culpabilizarii in corpore.

Cand se duce la lucru romanul tot platit prost este, cand vine la doctor tot spaga da, cand … .

Dar are vesnic circ. La tembelizor.

Asta da progres!

Digg This