6 alimente super toxice – Dr.Oz

Celebrul Dr. Oz şi Dr. Roizen, invitat in emisiunea The Dr. Oz Show au analizat împreună câteva dintre cele mai nocive alimente care se regăsesc în mai toate bucătăriile noastre şi pe care nu ar trebui să ii consumăm. Văzând cum ne afectează alimentaţia, cum ne dezechilibrată sănătatea, cei doi medici au făcut o listă cu şase cele mai toxice alimente pe care ei le-au eliminat din dieta lor şi ne recomandă să facem si noi acelaşi lucru. Iată ce conţine lista cu alimentele/ingredientele de care trebuie să ne ferim:

1. Mezelurile –  Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente poţi să ai surpriza ca doar unul singur să fie carne (?!) în cazul multor produse. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de mono glutamatul de sodiu, de făina de soia sau de amidonul din cartofi, care ajung la peste 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.  Sarea iodata în cantităţi mari împiedică absorbţia calciului în corp, îmbătrâneşte pielea şi determină apariţia cearcănelor şi a pungilor sub ochi. Mezelurile conţin si nitraţi in concentratie mai mare decat concentratia admisa in apa potabila. Aceşti aditivi care ajută la conservarea cărnii au fost asociaţi cu un risc ridicat de cancer la stomac. De asemenea, un alt pericol la care ne expunem consumand aceste produse este demenţa sau alte boli neurodegenerative.

2. Grăsimile saturate – Spre deosebire de grăsimile trans care sunt în totalitate artificiale, grăsimile saturate se regăsesc si în surse naturale. Cu toate aceastea, este de preferat să nu exageram cu alimentele care abundă în ele, adică toate produsele de origine animală (carne, ouă, lactate). De ce sunt atât de nocive? Pentru că favorizează îmbătrânirea arterelor cauzând reacţii inflamatorii care afectează întregul corp. Specialiştii recomandă consumul grăsimilor saturate doar ocazional şi în cantităţi mici.

3. Cantităţile exagerate de zahăr rafinat – Cantităţile de zahăr folosite în industria alimentară sunt enorme (bauturi tip cola – Coca-Cola, Pepsi-Cola si variante locale) şi nu este deloc recomandat să consumam zaharuri în cantităţi mari. De asemenea, trebuie să fim atenti la zahărul ascuns în majoritatea produselor alimentare de la pâine la ketchup.De ce este atât de nociv? Pentru că zahărul rafinat îmbătrâneşte întregul organism, afectează sistemul cardiovascular şi slăbeşte sistemul imunitar.

4. Diverse siropuri – Siropul de porumb (HFCS) îl regăsim în numeroase produse alimentare, dar este mai puţin cunoscut faptul că acesta creşte riscul de obezitate şi sindrom metabolic. Orice sirop dulce şi lipicios generează acelaşi efect în organism, deoarece până la urmă este tot o formă de zahăr rafinat. Dr. Oz va avertizează să evitaţi produsele care conţin sirop de porumb şi dulciurile din comerţ şi să consumati mai degrabă fructe proaspete ca să-ti potoleşti pofta de dulce.

5. Orice produs care nu este din cereale integrale – Există o diferenţă mare între un produs care conţine făină integrală şi unul care conţine făina albă rafinată, albita chimic, avertizează Dr. Oz. Cerealele integrale au un conţinut ridicat de fibre, lucru care va reduce riscul de cancer. În schimb, pastele sau pâinea care sunt făcute din făină albă generează acelaşi efect în corp pe care îl produce consumul de zahăr rafinat. Odată consumaţi, carbohidraţii din produsele preparate din făină albă sunt transformaţi în zaharuri şi ajung în sânge. Produsele care au la bază făina integrală au nevoie de un timp mai indelungat pentru a fi convertite în zaharuri şi rămân în intestine mai mult timp, lucru care conferă o senzaţie de saţietate de lungă durată. (Personal recomand evitarea completa a produselor fainoase daca aveti ceva kilograme in plus).

6. Grăsimile trans – Sunt considerate de cei doi medici ca fiind duşmanul numărul 1 al sănătăţii omului. Aceste grăsimi trans se regăsesc din plin în prajiturele, biscuiţi, chips-uri şi multe alimente de tip fast-food (ce presupun prăjeala). De ce sunt atât de nocive? Pentru că ele alterează procesele metabolice şi favorizează depunerea colesterolului pe artere. Astfel, inima este mult mai predispusă la boli.

Advertisements

Halloween, sărbătoarea consumismului si nu numai

Halloween – sarbatoare celta in cinstea zeului mortii, “Samhain”.

Halloween-ul se “sarbatoreste” pe  31 Octombrie, aceasta fiind ultima zi a calendarului celtic si reprezinta o sãrbãtoare pãgânã în onoarea morţilor. Galii antici credeau ca in 31 octombrie, granitele dintre lumea celor vii si lumea mortilor se vor uni iar mortii vor reveni la viata creand boli si stricand recolta.

„Sarbatoarea” de Halloween isi are originile in vremuri indepartate. Atunci, doua anotimpuri erau vazute ca importante, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era insa ajunul noului an, cand avea loc festivalul sfasitului verii. In secolul 19, se pare, a fost fabricata o zeitate numita Samhain, care personifica sfarsitul verii, fiind vazuta ca „stapan al intunericului”. Puterea acesteia creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca ea nu poate umbla pe Pamant decat dupa lasarea intunericului. In popor se credea ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor devine extrem de permeabila. Din aceasta cauza, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa revina in lumea pamanteasca, bantuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapanire pentru a scapa din taramul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume si deghizatii morbide si macabre de asemenea natura. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele intunericului se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului.

Sarbatoarea implica frecvent focuri in aer liber unde oasele celor macelariti de pagani cu ocazia sarbatorii erau aruncate. Costume si masti erau de asemenea purtate in timpul festivalului in incercarea de a mima spiritele rele sau de a le speria. Cand romanii au ocupat teritoriul celtilor, cateva traditii romane au fost introduse in festival. Ulterior cuceririi romane, Samhain-ul celtic a fost combinat cu alte doua sarbatori de origine romana: Feralia o zi sarbatorita pe sfarsitul lui octombrie de catre romani, ca o zi a mortilor acesta fiind tot un festival, dar inchinat zeitei Pomona, zeita romana a fructelor si a copacilor care a fost introdusa in festivalul de Halloween. Simbolul zeitei Pomona era un mar, care isi are originea in scufundatul dupa mere, de Halloween. Celtii, care traiau acum 2000 de ani in zona care acum este acoperita de Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei, sarbatoreau Anul Nou pe data de 1 noiembrie. Aceasta zi marca sfarsitul verii si al recoltei si inceputul iernii, anotimpul asociat deseori cu moartea.  Celtii credeau ca in noaptea dinaintea Anului Nou limita dintre taramul celor morti si lumea lor devine neclara si ca fantomele celor decedati se intorc sa bantuie pamantul, creand probleme si stricand recoltele. Tocmai de aceea, in noaptea de 31 octombrie, ei sarbatoreau construind ruguri sacre pe care aduceau sacrificii zeitatilor sub forma de grane sau animale. In timpul celebrarii, celtii purtau costume in general facute din piele si capete de animale. Cand sarbatoarea lua sfarsit, ei foloseau taciunii aprinsi de la rugurile de sacrificiu pentru a-si aprinde focurile stinse mai devreme in aceasi seara. Scopul era acela de a-i proteja pe parcursul iernii care urma. Probabil de aici a venit ulterior si ideea dovlecilor luminati din interior cu lumanari.

Noaptea de 31 octombrie semnifica pentru celti (cei de la care a pornit sarbatoarea) si sfarsitul verii si inceputul iernii, moment pentru care trebuiau sa se pregateasca temeinic.

Veghea de Halloween. Amenintarea spiritelor rele

Exista in vechime, in preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strange lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei de pe varfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morti.
In acea seara, oamenii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor sfinte pentru a veghea si pentru a invoca zeii luminii sa calauzeasca sufletele mortilor din familie in taramul de dincolo.

Dupa terminarea ceremoniei, oamenii luau carbuni din focul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc in vatra. Acest taciune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tarziu de dovleac. Pentru a se proteja de influentele spiritelor ratacitoare, cei vechi se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre cu ranjete hidoase pe napul-felinar in care purtau taciunele. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupand si trantind de pamant tot ce intalneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele.

Traditia rugului sfant s-a pastrat in Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se aduna din timp si in unele regiuni exista obiceiul de a arde si un anume tip de muschi de padure. Spre deosebire de ce se petrece in America, in Europa spiritele mortilor continua sa reprezinte o parte insemnata a traditiei de Halloween. Daca pe vremuri, oamenii vegheau toata noaptea cu o torta aprinsa pe prispa casei, acum ei se multumesc sa aprinda lumanari pentru sufletele celor decedati. In aceasta noapte, oamenii poarta felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor intunericului se trag clopotele si se bate in lemn (deloc intamplator, in traditia noastra populara s-a pastrat aceasta vorba). In acelasi scop, inainte de apusul soarelui, se obisnuieste sa se inconjoare casa de trei ori, mergand cu spatele. In aceste zone se spune ca o persoana nascuta de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Crestinism versus „paganism”

In secolul VII, influenta crestinismului se extinde insa si pe pamantul celtic. Papa Bonifaciu al IV-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca fiind dedicata comemorarii sfintilor si martirilor: “Ziua tuturor sfintilor”, o sarbatoare care aducea mult cu festivalul celt, dar era desemnata de biserica. Pana prin anii ’30, in America, Halloween-ul adus de colonistii englezi, devenise o sarbatoare seculara, dar centrata pe comunitate, cu parade, si petreceri raspandite prin tot orasul. Tot cam in acest timp a fost resuscitata si traditia “trick or treat” care dateaza probabil din vremurile paradelor de Ziua tuturor sfintilor din Anglia.

In urma cu mai bine de 1200 de ani, in incercarea de a eradica sarbatorile „pagane” si a-i crestina pe bretoni, irlandezi si englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat in anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sarbatoare religioasa, inchinata martirilor credintei – Ziua tuturor sfintilor. In 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua mortilor. Traditia pagana, insa, era atat de inradacinata in constiinta oamenilor, incat a fost nevoie de un compromis: o sarbatoare crestina, grefata pe vechiul cult al stramosilor. In Marea Britanie, sarbatoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. In timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en si de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa este o reminiscenta a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele mortilor, adoptata si de crestinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de „prajiturele pentru suflet”, bucati de paine cu afine. Cu cat mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atat mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapanului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea „razbunarii” cersetorului nemultumit. Expresia „trick or treat” deriva din aceasta traditie, caci cel care indraznea sa incalce traditia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomana (treat) trebuia pedepsit, jucandu-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori era aceea de a bate la usa si de a se ascunde apoi, astfel incat gazda sa se sperie cand vede ca nu este nimeni la usa. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, stiut fiind ca aceasta e o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu semnificatia era sinistra, anume ca insasi moartea a batut la usa, caci ea este singura invizibila…

Existã multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţã existã acestea impart acelaşi fond originar.

Se spune ca in noaptea de 31 octombrie poarta dintre viata si moarte, realitate si lumea spiritelor, se deschide pret de cateva ceasuri iar cei morti, inca nostalgici dupa viata irosita pe pamant, se intorc pentru a-si mai vedea fiintele dragi inca o data. Altii profita pentru a-si regla conturile cu cei care le-au provocat suferinta. Greu totusi sa convingi un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea ceva in duh crestinesc …

In teorie, oamenii puteau preveni sa fie pacaliti (trick) oferind copiilor sau celor care le sunau la usa costumati o mica atentie (treat) – bomboane, dulciuri, mere. Obiceiul costumelor de Halloween are radacini adanci in istorie, plecand de la vechii celti chinuiti de gerul iernii, pana la englezii care considerau ca in noaptea in care se deschid portile celor fara viata, nu pot iesi afara din casa decat costumati pentru a speria, la randul lor, fantomele.  In timpul festivitatilor, sarmanii cerseau mancare si oamenii le ofereau placinte numite “prajituri de suflet” in schimbul promisiunii de a se ruga pentru sufletele celor morti din familia lor. Aceasta traditie era un mod relativ necostisitor pentru ca toata comunitatea sa se bucure de sarbatoare.

Modernizarea sarbatorii

În anii 20-30 Halloween îşi desãvârşeşte secularizarea prin petreceri şi parade, dar accentul pe serbarea în comunitate se pãstreazã. Vandalismul asociat acestei forme de entertainment nu poate fi evitat. Doar autoritãţile reuşesc sã-l limiteze în anii 50, Halloween rãmânând mai degrabã în apanajul tinerilor. Baby-boom-ul mutã festivitãţile din cãminele culturale în şcoli şi  acasã, având loc totodatã o revigorare a vechii practici de trick-or-treat. Se naşte astfel o nouã tradiţie americanã în continuã dezvoltare şi exportare. Trick-or-treat nu este altceva decât o preluare a paradelor din timpul All Saints’ Day, când în timpul defilarilor se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi. Şi acestã practicã are tot rãdãcini pãgâne: sacrificarea de mâncare şi bãuturã pentru potolirea spiritelor. Spiritele puteau sã-ţi iasã în cale în toiul nopţii şi frigului, iar pentru ca ele sã nu te recunoascã trebuia sã porţi o mascã. Evul Mediu a exacerbat  mult apariţiile fantomatice, care dobândeau o dimensiune satanicã spre deosebire de cea naturalã din tradiţia celtã. Întãrirea superstiţiilor în aceastã noapte dateazã tot din Evul Mediu. Activitatiile traditionale include trick-or-treating, focuri in aer liber, baluri mascate, vizitarea “caselor bantuite” si sculptarea bostanilor. Emigrantii irlandezi si scotieni au dus cu ei traditia in America de Nord in secolul al IX-lea. Alte tari din Vest au “imbratisat” sarbatoare abia pe sfarsitul secolului XX. Halloween-ul este acum sarbatorit in cateva parti ale Lumii de Vest, cel mai intalnit in Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico si Regatul Unit, iar ocazional in unele parti ale Australiei si Noua Zeelanda. Sarbatoarea moderna a Halloween-ului se pare ca isi are originile din anticul festival Galeic cunoscut ca Samhain. Festivalul Samhain este sarbatoarea sfarsitului sezonului de cultivat in cultura Celtica si este uneori eronat considerata ca fiind “Noul An Celtic”. Traditional, festivalul era practicat de catre paganii antici, de a fura proviziile si de a face masacre.

In ultimul secol, in Vest, Halloween este vazut ca acel moment din an cand oamenii se pot astepta la neprevazut, la terifiant si supranatural. Intr-adevar, in acea noapte, totul pare mistic, copacii prind forme ciudate, tensiunea se simte in aer si oamenii evita sa ramana singuri; cei mai multi vor sa alunge ghinionul si spiritele rele prin muzica tare, costume ciudate – pentru a nu fi recunoscuti de spirite – insotite de un machiajpe masura, lumini ascunse in dovleci sculptati, decoratiuni infricosatoare.

Halloween – Made in SUA

Halloween-ul “modern” este o sărbătoare păgână importata de la americani care amestecă şi confundă religia cu magia, practic nu are nimic creştin în conţinutul său . Acesta “sarbatoare” în spiritul divertismentului promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia impresionează admirativ cea mai hidoasă mască sau cea mai macabră acţiune. Apoape 6 miliarde de dolari se cheltuie anual in ziua de Halloween in intreaga America.

Ideea de a se deghiza în demoni este oricum lipsită de logică. Istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască. Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze. Acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci în această formă se ascunde, de fapt, o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză. “Sărbătoarea” actuală cu valenţe de carnaval a Halloween-ului a fost influenţată de diverse culturi pe filieră celtică si romana. Celţii celebrau pe 1 noiembrie Anul Nou printr-un festival numit “Samhain“, care marca trecerea din sezonul soarelui în sezonul întunericului, când toate focurile erau stinse şi druizii, preoţii celtilor, aprindeau altele, dăruind câte o torţă fiecărei familii cu menirea de a încălzi casele şi a ocroti de spiritele întunericului.Tot în jurul datei de 1 noiembrie romanii aveau sărbătoarea “Ziua Pomona”, numită după zeiţa fructelor şi a grădinilor, când celebrau roadele naturii. Cu timpul cele două sărbători păgâne au devenit una singură, împrumutându-şi caracteristicile şi conţinuturile una alteia, într-o mare celebrare a toamnei.

De fapt, sarbatoarea de Halloween a ajuns in America abia in jurul anului 1840, adusa de valul masiv de imigranti irlandezi goniti de acasa de marea foamete din epoca. Acestia au adus cu ei si „legenda” cam cretina a felinarului-dovleac. Povestea spune ca un anume Jack, individ cunoscut drept betiv si pus pe traznai, a avut intr-o zi proasta inspiratie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol sa se urce intr-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l impiedica pe drac sa coboare. Satana a fost lasat sa se dea jos numai dupa ce i-a promis omului ca il va lasa in pace toata viata lui. Dupa ce a murit, Jack nu a fost primit in Rai din pricina numeroaselor sale pacate, vazandu-se obligat sa mearga in Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind inca suparat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasa totusi sa orbecaiasca vesnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un taciune aprins care sa-i lumineze calea, iar omul a pus taciunele intr-un nap scobit. Ajunsi in America, imigrantii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai incapator, folosindu-l de atunci in locul napului. Chiar si in zilele noastre, dovleacul scobit ca sa arate ca o fata care ranjeste amenintator este numit „Jack-o-lantern”, „felinarul lui Jack”.

Halloween-ul – sarbatoarea consumismului exacerbat!

Ce a devenit Halloween astazi se vede cel mai bine in SUA, unde se castiga foarte multi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a mortilor familiei, sarbatoarea a degenerat complet, ajungand o sinistra mascarada, penibila si cretina, prilej de batjocura, oamenii intrecandu-se in razbunari oribile si „glume” macabre. Industria cinematografica, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distractii, industria dulciurilor, productia de costume si de decoratiuni, toate aduc castiguri enorme, iar oamenii trebuie sa plateasca daca vor sa se „distreze”. In SUA se obtin profturi comparabile cu cele de Craciun, alta sarbatoare batjocorita si transformata intr-o stresanta goana dupa brad, globuri si cadouri.

Sărbătoarea pe care americanii o celebrează în zilele noastre este de fapt un amestec păgân de magie, spirite rele, moarte, stafii, schelete şi cranii specifice festivalului celtic “Samhain”. Halloween este în America a doua sărbătoare ca … venituri pentru magazine. Sărbătoarea de Halloween, cu dovlecii ei luminaţi, cu costumele de vampiri sau vrăjitoare şi cu băuturi neaparat de culoare sângerie, devine din ce în ce mai populară. Este o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Este cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase. America cea crestina face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.  De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul real al acestei sarbatori !

Halloween … de Romania

Integrarea in UE si occidentalizarea societatii face ca in Romania autoritatile sa se simta obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevarata maimutareala a sinistrei sarbatori americane, care este promovata pe toate canalele si cu toate puterile. Astfel, Teatrul National pentru Copii isi deschidea la un moment dat stagiunea tocmai cu spectacolul „Lampa lui Jack” – o punere in scena pentru copii a povestii dovleacului de Halloween, poveste in care Diavolul joaca rolul principal, in realitate o scolarizare mascata a satanismului pentru copiii romani … iar „protipendada” Bucurestiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la … “Balul de Halloween”. Internetul romanesc “geme” de felicitari virtuale cu specific de Haloween, precum si de bizare oferte „festive”: manichiura in ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui cosciug, ca sa poti aparea drept un „mort” cat mai autentic la petrecerea de Halloween!!! La gradinitele de bon-ton din capitala se face „serbare de Halloween”, in scoli elevii sunt invatati chiar de catre profesori cum sa isi confectioneze costumele si decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studentesti si localurile se intrec in a organiza „seri de Halloween” care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distractie. In 2002, in parcul Moghioros din cartierul Drumul Taberei, primaria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei” si a oferit premii copiilor care aveau cel mai infricosator costum.

În România, acesta zi este inca un prilej în plus de a “petrece”. Dovlecii portocalii ne dovedesc ca exista doua Romanii, una profund crestina, traditionalista, pastratoare a credintei stramosesti si una cosmopolita, dornica sa imbratiseze orice “traditie” mai mult sau mai putin crestina, prilej de distractie. Orasenii, mai emancipati ca restul, cauta orice prilej sa se inspire din vest, motiv pentru care au adoptat rapid Halloween-ul, cu tot cu bostanii lui mai mult sau mai putin ciopliti sau sculptati cu figuri inspaimantatoare. Chiar daca acestia chiar nu cunosc neaparat semnificatia sarbatorii, cumpara dovlecii din piete la preturi mai mari ca oricand, ca deh, e la moda. In tot acest timp, la tara, oamenii de rand, nici nu stiu ca dovlecii cu care isi hranesc porcii valoreaza acum o mica avere. De aceasta sarbatoare – oroare agenţiile de turism se întrec în oferte ca să îi ademenească pe turişti. Tot consumismul trebuie sa traiasca. Pe banii … petrecaretilor.

Ca si in anii precedenti si in acest an, la noi s-a “promovat” intens aceasta sarbatoare prin gradinite, teatre pentru copii, speculandu-se momentul de catre toti cei ce profita de “sarbatoare”. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens si desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror “clasice” ce insotesc evenimentul ppprecum si o intreaga literatura prezenta si specifica acestui moment, cartile pentru copii, deja clasice, fiind doar varful  iceberg-ului).

Multi dintre romani au preluat, de cativa ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernamantul, Halloween-ul, macabra sarbatoare occidentala, care sub masca unor distractii (tembele) este o veritabila invocare a demonilor si fapturilor infernale. Putem vedea cu aceasta ocazie o defilare spectrala, de oameni deghizati in schelete, aratari hidoase, vrajitoare, fantome, mumii, vampiri, varcolaci, monstri, criminali sangerosi care impanzesc strazile si se sperie unii pe altii cu tot felul de farse si glume macabre si nesarate. In vitrinele magazinelor, in parcuri, in companii, in localuri, in scoli si universitati, pe usile caselor, peste tot apar vrajitoare calare pe matura, dovleci-felinar, coarne si alte simboluri mai mult sau mai putin demonice. Cam asa arata Halloween-ul, o „sarbatoare” pe care satanistii declarati o considera printre cele mai importante. Din pacate, milioane de oameni care se declara „crestini” si chiar impotriva satanismului, au ajuns sa creada cu naivitate ca nu este nimic rau in aceste „distractii nevinovate”. Realitatea este insa cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Ziua mortilor in spatiul carpatic

In fiecare an, pe 1 noiembrie sau in cea mai apropiata duminica de aceasta data, crestinii din Romania isi celebreaza mortii, dand copiilor dulciuri si aducand ofrande si pomana celor „dusi pe ceea lume”. Emblema sarbatorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei luminari, este un obicei caracteristic mai degraba Ardealului, unde toamna tarziu se pun astfel de „felinare” pe stalpii portii. „Distractia” tampa, specifica sarbatorii Halloween, atat de populara la americani, le era pana de curand necunoscuta romanilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul si pomenirea celor trecuti in lumea umbrelor. Batranii satului si copiii lor de la oras se aduna la cimitir, pun pe morminte stergare tesute sau prosoape, colaci copti pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firma luminoasa, lumanari si mere. Copiii primesc bomboane, mere si biscuiti, fara sa fie costumati in fapturi inspaimantatoare si grotesti si fara sa strige „Trick or Treat!”, insa unii dintre ei – ministrantii – chiar isi merita din plin dulciurile castigate, caci merg din casa in casa timp de cateva ore, apoi canta si se roaga, alaturi de preot, la fiecare mormant in parte.

Cand se inchina paharul, se spune „Dumnezeu sa-i ierte!”, nu „Sanatate!”, nici „Noroc!”. Batranii de la tara spun „Sa traiti cu totii, sa-i pomeniti pe cei plecati dintre noi, si poate o sa ma pomeniti si pe mine, daca na-ti uita!”…

Pozitia bisericii ortodoxe fata de aceasta sarbatoare

Biserica, slabita enorm in ultimele doua decenii, a obosit sa se mai lupte cu Halloween-ul, acceptand in mod aberant evenimentul ca pe o sarbatoare distractiva, adresata chipurile, culmea prostiei, in special copiilor, tocmai cei mai lipsiti de aparare si de discernamant …

Biserica ortodoxa indeamna credinciosii la cumpatare si respect fata de cei adormiti, si ii sfatuieste pe dreptcredinciosi sa limiteze pe cat posibil participarea la aceasta sarbatoare oribila si chiar demonica. Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli pe cat le sta in putinta. Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii. Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută. Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele “trick or treat” (ne daţi ori vă bântuim-truc sau tratatie) nu este un simplu joc, ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental. Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne. Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că “tatăl minciunii”(Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neinstruite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive. Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, pentru Dumnezeu şi pentru diavol ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru:Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5,8).

Sf. Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce serbeaza Halloweenul

In lucrarea sa „Viata si opera Parintelui Serafim Rose”, Ieromonah Damaschin, Ediţia Apologeticum, 2005 acesta spune: “În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 8).

Efectele dezastruoase ale sarbatorii de Halloween

Psihologii si psihiatrii din sistem se intrec in a scorni, la comanda si contra unei plati grase, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante si cumplit de periculoase, cum ca Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatica a mortii, care are chiar o importanta sociala imensa pentru ca aduce in constiinta occidentala sentimentele refulate despre subiectul mortii, generand experiente benefice care-i vor face pe copii si adulti sa-si invinga teama de moarte” – sinistra gluma, nu-i asa? Halloween a devenit treptat, treptat doar un prilej de adorare a demonilor si are efecte dezastruoase asupra psihicului micutilor!

Cu toate aceste josnice elucubratii teoretice, cu spoiala de stiinta, adevarul este altul. Toate statisticile indica, mai ales in SUA, tara unde aceasta sarbatoare pervertita a atins apogeul maleficului, cresterea violentelor in timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarca prin numarul cel mai mare de actiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numarul cel mai mare de betivi, consum crescut de droguri la persoane din ce in ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifica, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sarbatori, ce marcheaza profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apara de aceasta deversare a demonicului, a uratului, a odiosului, a magiei negre in viata lor emotionala si ajung ulterior sa le accepte ca firesti, in mod neconditionat.

Marturia unei mame ortodoxe din America (Sylvia de la „Adventures of an orthodox mom” ), cred ca este suficient de dificatoare in acest sens: „Am participat la festivitatile de Halloween de cand ma stiu. Biserica mea dadea in fiecare an o petrecere de Halloween, mergeam la scoala costumati si apoi colindam cartierul adunand mai multe dulciuri decat ar fi putut consuma un copil. Mama le punea in saculete (cu numele nostru pe ele) si le agata sus pe dulap, lasandu-ne sa alegem cate ceva pentru pranz sau pentru gustarea de dupa scoala, cand ne faceam temele. Eram fricoasa grupului pe-atunci ; faceam orice ca sa nu trec pe langa casele bantuite, sau pe langa colinele pe unde se spunea ca ar umbla vrajitoarele. Treceam cu ochii inchisi (nu era chiar idee buna ) pe langa casele ale caror curti aratau ca niste cimitre si din care bubuia o muzica infricosatoare. Aveam cosmaruri cu vrajitoare, monstri si schelete care se furisau de dupa colturi. Apoi, pe cand aveam 19 ani, am auzit un preot ortodox vorbind despre cat de demonica este de fapt aceasta sarbatoare. El a explicat ca inofensivele felinare de dovleac pe care le punem pe treptele casei isi au originea la celti. El ne-a povestit ca acestia sculptau aceste felinare cu chipuri in amintirea celor morti si apoi mergeau intr-un loc unde ofereau un sacrificiu uman. Ei luau lumina de la focul de acolo si o duceau acasa (in felinarul-dovleac) pentru a le lumina inima. Deasemenea credeau ca mortii vin pe pamant in acea noapte si de aceea le lasau mancare afara la usa. Am fost socata sa aud aceste lucruri , dar cumva ele au lasat ceva in sufletul meu, care m-a tulburat. Am cautat mai multe si am gasit o abundenta de informatii care ii sustineau spusele. De atunci nu mai iau parte la celebrarea Halloweenului. Imi invat copiii ca este o sarbatoare demonica pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o inteleg. Dar noi intelegem ca ceea ce nu e a lui Hristos e a lui Satan si nimic de-a lui Hristos nu se sarbatoreste in aceasta zi. Ea a devenit pentru noi o zi obisnuita – deasemenea il serbam atunci pe Sf. Ioan de Kronstadt (sarbatoarea pe calendarul vechi). Decoram casa cu dovleci ne-sculptati, tartacute si frunze uscate cu ocazia toamnei, sau a sarbatorii recoltei in septembrie. Mi-am dat seama ca si in Biserica noastra parerile sunt impartite. Argumentul 1 spune ca este o sarbatoare complet demonica la origine si nu trebuie sa luam parte la ea. Argumentul 2 spune ca in ziua de azi sarbatoarea nu mai are aceeasi semnificatie si este doar o distractie inofensiva(chiar daca sunt multe culte satanice care ofera sacrificii animale si umane, precum si multe practici oculte). Ei spun desemenea ca da , Halloweenul are origini pagane, dar daca copiii sunt costumati in personaje „bune” este in regula. Eu cred ca asta e o declaratie ipocrita. Daca te costumezi intr-un personaj „bun” poti sa iei parte la ceva diavolesc? Iertati-ma daca jignesc pe cineva spunand aceasta dar cred cu adevarat ca acei copiii care sunt crescuti cu o astfel de gandire vor invata sa gaseasca scuze in viata pentru orice lucru de care stiu in adancul inimii ca e rau, dar vor sa ia parte la el. Unii vor merge pana acolo incat sa argumenteze ca si bradul de Craciun isi are originea in practicile druide. Este adevarat, dar pomul de Craciun e un simbol al Craciunului si al crestinismului (e ca si cum ai compara mere cu portocale). Nu cred ca poate spune cineva ca exista vreo legatura intre crestinism si Halloween. Cand e vorba de Hristos nu putem face compromisuri, oricat de tentant ar fi”.

Se stie ca raul este mult mai usor acceptat atunci cand pare un simplu joc. Aceasta „sarbatoare”, in realitate o adevarata oroare, ii familiarizeaza de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu raul, agresivitatea, scabrosul, monstrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrajitoria si magia neagra. Sa nu ne miram, prin urmare, ca in timp, copiii se obisnuiesc cu prezenta maleficului, perceputa ca o „joaca” sau o „distractie”…

***

Fiecare e liber sa aleaga dar alegerea sa costa.

Uneori chiar foarte scump!

Digg This

Constiinta, Deontologie, Profesionalism …

Trei cuvinte mari, devenite relativ brusc … banale, in societatea romaneasca. Trei cuvinte care, in 25 de ani s-au erodat complet, care chiar nu-si mai au cautarea intr-o societate romaneasca, aflata in plina descompunere.

Toate cele trei cuvinte ne definesc in primul rand ca oameni, indiferent de meseria in care ne-am pregatit, toate fiind necesare pentru a merge drept, inainte.

“Profesionalismul” HR-ului romanesc a mers mereu pe chilipiruri, a mers pe ideea ca pot “cumpara” ieftin valori pe care de altfel ar fi trebuit sa le plateasca “gras”. Asa, adevaratii profesionisti nu au mai avut loc, doar lichelele cu titluri cumparate. Asa am ajuns azi sa avem cele mai mici salarii din Europa. Asa ne-am batut joc de valorile cu greu construite, alegand plagiatul si incurajandu-l direct si indirect. Cine nu si-a construit cariera prin munca cinstita si asidua se vinde ieftin, foarte ieftin, pe un pumn de … banuti. Iuda moderna!

Sa luam mai intai cuvantul constiinta: Ce reprezinta aflam din urmatoarea definitie:

CONȘTIÍNȚĂ, conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 2. Faptul de a-și da seama; înțelegere. 3. (În opoziție cu existența, materia) Gândire, spirit. 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. ◊ Caz (sau proces) de conștiință = dificultatea de a hotărî într-o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conștiință = remușcare, regret. ◊ Expr. A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau juridice. A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea. 5. (În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc. [Pr.: -ști-in-] – Din fr. conscience, lat. conscientia (după ști).
Sursa: DEX ’09 (2009)

Daca ne batem joc de propria constiinta devenim animale, nimic altceva, fie ca vrem sa recunoastem fie ca nu vrem.

Al doilea termen important in viata oricarui om care a investit in pregatirea sa este deontologia. Conform dictionarului avem urmatoarea definitie:

DEONTOLOGÍE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Daca renuntam si la deontologie atunci degeaba am pierdut ani invatand, suntem ma jos decat cele ce-si vand corpul pe strada. Ne orientam dupa cum bate vantul.

PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Acum e acum, profesionalismul se confunda in majoritatea cazurilor cu constiinta profesionala. Dar cum sa ai constiinta profesionala cand nu mai ai propria-ti constiinta?

Cum sa ajungi sa faci rau, si asta cu buna stiinta? Cum, utilizand informatii dobandite cu greu, in anii de facultate, sa renunti brusc la constiinta, la deontologie si la profesionalism, si sa faci sau produci ceva, orice, pe care tu insuti nu l-ai cumpara, consuma sau utiliza? Dar sa te astepti sa-l consume ceilalti si sa fii si mandru de asta! Cum te numesti in acest caz, daca faci acest lucru zilnic, an de an, zi de zi si din cauza ta semenii sufera, se imbolnavesc, sau, mai grav, mor. Cum, facand acest lucru, sa iti castigi banii astfel si sa mai ai si pretentia ca o faci in mod cinstit cand cu buna stiinta, deliberat, constient chiar, ii omori pe ceilalti!Oare legislatia noastra nu prevede chiar nimic in acest caz? Ei bine nu! De aceea s-a votat Codexul Alimentar, de aceea se voteaza si adopta proceduri medicale, de aceea a disparut termenul de pacient, ramanand doar boala, boala definita stiintific, si care se trateaza dupa “proceduri standard”, proceduri care le asigura imunitatea in caz ca lucrurile merg prost. De aceea se voteaza legea vaccinurilor, pentru ca unii au deci ca altii trebuie sa sufere. Chestie complet generalizata intr-o tara aflata in plin proces de … putrefactie sociala.

Vestea cu adevarat trista este ca nu esti singur, tu cel ce ai renuntat la constiinta, la deontologie, la profesionalism, sunt multi ca tine, mult prea multi, extrem de multi. Asa ne furam caciula zilnic, de 25 de ani! Asa ne-am “educat” la umbra trogloditilor, femeilor usoare, manelelor. Iar rezultatele le … culegem … .Acum ttrebuie sa dam la o parte uscaturile ca sa vedem padurea si nu invers. Valorile s-au dus de mult timp. Nimeni nu te mai invata notiuni legate de constiinta, de deontologie si de profesionalism, asta nici in scoala, nici in liceu. Trogloditii care ne “conduc” vor (trebuie) sa te invete insa cu totul si cu totul alltceva – anume MIZERII aduse prin ONG-uri anti- … (sociale, nationale, romanesti, crestine, normalitate)! Atat!

Ce te defineste ca om, ca fiinta religioasa, ca pastrator al traditiilor mostenite trebuie sa dispara. Aici s-a ajuns, aici ai ajuns draga vandutule. E randul fiecaruia sa se trezeasca, e randul fiecaruia sa vada ce, cum si mai ales unde a ajuns si sa aleaga! Asta daca mai are vreo urma de constiinta, de orice fel! Daca nu, asta e … am fost! O sa ne regasim mai mult sau mai putin fericiti doar in cartile de istorie si cam atat … .

Digg This

Reflexii …

Dragostea de aproape sau coeziunea sociala

Lucrand de ceva timp intr-un domeniu relativ nou am avut ocazia sa vin in contact cu personaje din diverse domenii ale industriei alimentare si conexe, si modul de gandire al acestora m-a lasat efectiv perplex.

Dar ce sa mai lungim vorba. Sa trecem direct la fapte:

1. Industria painii. Maistrul Ion …  de la firma … . L-am chestionat in legatura cu praful de zer, aditivii si premixurile utilizate la obtinerea cozonacilor. Se apropia Pastele si toti erau “in clocoot”. La sfarsitul interviului l-am intrebat daca el ar manca ceea ce firma la care lucreaza produce. Raspunsul lui:

“Pe dracu! Nu-i las pe copii mei sa mai manance asemenea porcarii! Dar si le cumpara din pacate singuri. Asta desi le face nevasta in casa paine si prajituri, ca doar am luat o masina de facut paine si face de toate, inclusiv gem si dulceata. Sa manance alti fraieri, noi nu …. !”

2. Industria berii. Berea aditivata si obtinuta de firma … in mai putin de o saptamana, obtinuta in sectia … sub supravegherea maistrului berar Mircea … . L-am intrebat daca e de acord cu modul de obtinere a berii din prafuri. Raspunsul lui mi-a dat fiori reci:

“La inceput consumam multa bere cu amicii cand jucam o tabla pe-nserat, in fata blocului. Acum, nu mai beau cu ei bere, ii las sa bea doar ei, dar nici acasa nu mai cumpar bere pentru sarbatori. Am trecut pe vin. E mult mai bine asa! Si mai sanatos …”

3. Industria mezelurilor. Mezeluri obtinute in firma …, la cativa zeci de kilometri de maistrul Gheorghe … . Dupa ce am discutat de una si de alta, legat evident de procesul de productie, l-am intrebat care este parerea lui. Raspunsul …

“Dupa ’89 mancam toate felurile de mezeluri care se gaseau pe piata. Acum, de cand am vazut cum se fac, cu prafuri si apa, le evit, … si mi-am sfatuit nevasta sa cumpere doar carne proaspata de la macelarie, asta daca nu primim de la tara cate o gaina sau porc de Craciun. Nu mai luam mezeluri din astea indiferent cat de ieftine ar fi …”

4. Industria laptelui si produselor derivate. La circa 45km de Bucuresti, pe un proiect european “de succes”, s-a construit o fabrica de lactate de catre un palestinian. Specialitatea firmei: branza tip feta. Din zer si unt de cocos. Lapte mai putin. Il intreb direct pe patron daca procedeul i se pare OK. Raspunsul lui:

“Este unul din cele mai vandute produse pe piata. D-na Marioara …, inginerul nostru venit pe bani grei de la Galati, ne-a pus la punct procedeul de obtinere si suntem foarte multumiti de rezultate.”

Ajuns in sectia cu pricina, o intreb pe respectiva daca ea ar consuma asa ceva. Raspunsul m-a lasat perplex:

“Doamne fereste! Cum sa mananc asa o porcarie? Norocul meu este ca nu trebuie sa cumpar, ca mi-am ridicat o gospodarie frumoasa pe banii primiti aici.”

Si ceilalti? o intreb. Raspunsul a fost evitat printr-un zambet larg si un ridicat din umeri … .

5. Industria vinului si a bauturilor tip Champagne. O fosta fabrica bucuresteana, candva de renume, intre timp privatizata, din care au cam disparut vasele de … fermentatie, dar care si-a diversificat continuu productia. Un fost coleg de liceu, zambete, imbratisari, bla, bla, bla. Il intreb cum merge, iar raspunsul lui este edificator. Imi arata cu degetul ultimul model de automobil, pe care tocmai il achizitionase de mai putin de o luna. Cand sa vorbim despre proces, ma evita si imi trimite pe cineva sa “discutam”. Isi face aparitia in birou un tip cam la vreo 50 de ani, cu aspect acvilin. Acesta ma invita in sectie. Ajuns acolo am ramas uimit. Doar vase de amestecare – omogenizare si dozatoare de … prafuri. Prafuri din … UE! Il las sa-mi povesteasca cate-n luna si in stele, dar eu tot imaginea lui Stefanescu de pe vremea impuscatului o am in fata. La sfarsitul conversatiei il intreb, firesc daca ar bea lichidul obtinut la el in sectie. Raspunsul, intrucatva asemanator cu al predecesorilor:

“Nu, ferit-a sfantu’ Cum sa beau asa ceva? Doar am vie la tara. Beau de acolo. Imi ajunge tot anul … . Si mie si restului familiei.”

6. Industria apei. Tratarea apei potabile. Localitate cocheta aflata la nici 100 de kilometri de Bucuresti. Buletinele puturilor de captare a apei indica toate prezenta masiva a manganului dizolvat in concentratii mari, ce depasesc prevederile legale. Proiectul de statie de tratare, realizat de inginerul Dan … , om cu mare experienta profesionala, contine doar dezinfectia apei, nici urma de tratare in vederea indepartarii manganului. Explicatia: doar pentru asta ne-au dat bani cei de la UE. Oare cei de la UE chiar nu cunosteau analizele captarilor?

Si daca cei din oras si zona se imbolnavesc? Raspunsul textual: “E treaba lor! Sa bea apa minerala!”

Si totusi acei oameni platesc apa potabila … . Si sunt tot romani.

In loc de concluzii

Se pare ca sintagma tipic romaneasca: “sa moara si gaina, capra, vaca, porcu’, calu’, iapa, … celuilalt” a devenit singurul modus vivendi al romanilor. Fiecare isi castiga existenta contribuind direct la “moartea” efectiva a celorlalti. Constiinta de grup, de natie, constiinta in general, a disparut cu totul, s-a volatilizat complet in cei 25 de ani de la vanzoleala din ’89, vanzoleala in care ne-am omorat singuri, ca prostii.Nici macar constiinta profesionala nu mai exista. Doar esste un bun vandut pe bani. Iar tacerea este … de aur.

Odata dusa pe pustii aceasta constiinta, odata pierduta pe veci, ne-am dus si noi ca neam. Ce usurare pentru dusmani ce tristete pentru cei ramasi, putini dar fideli inca ideii de neam si tara. Traim oarecum degeaba …

Ar trebui sa se invete, inca din scoala primara proverbul tot romanesc: “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Doar asa s-ar putea opri genocidul prin alimente si bauturi, genocid generat de lipsa din memorie a acestui aspect aparent minor care este constiinta.

Constiinta profesionala, profesionalismul pe care marinelul il dorea plecat pe veci din Romanica lui, a disparut si ea, nu se mai preda in nici o universitate. Locul ei a fost luat de spaga, favoruri sexuale, mita, mizerie, abramburici, … .

Daca nu, putem schimba dictonul atat de devalorizat in prezent de mai toti: “mandri ca suntem romani” intr-unul mult mai apropiat de realitate: “mandri ca ne-am omorat intre noi, ca romani”. Cam asa ca in decembrie ’89. Ar putea parea cinic la prima vedere dar este din pacate cel mai apropiat de realitate.

Fiecare din cei intervievati produce ceva, dar nu are curajul sa il consume, lasandu-i pe ceilalti, pe “fraieri” sa-l cumpere si consume, in ideea ca “nici usturoi nu a mancat nici gura nu-i miroase” si lui sa nu-i pese cat de fel ca e si el, la fel ca si restul, cel putin un criminal neprins si aflat inca in libertate!

Daca in fiecare zi, inainte de venirea serii, fiecare si-ar acorda un ragaz de 5 (cinci) minute, in  care sa “analizeze” constient ce a facut bun in acea zi, poate ca fiecare ar descoperi unde greseste. Asa, poate ca nu o sa ajungem in cartile de istorie, altfel intram destul de repede, cu fiecare zi care se scurge, imuabil … .

Digg This

… cu bazaconii!

Termen interesant, in aparenta, dar devenit brusc vedeta pe tipla din Romania. Si asta in conditiile in care, termenul era destul de rar utilizat in limba vorbita curenta, cel putin pana acum cativa ani. Dar, progresele extraordinare ale stiintei si totodata tintind imaginatia colectiva sau individuala sunt si ele supuse, cum altfel, vulgarizarii, asa ca termenul inlocuieste rapid, si cu succes din ce in ce mai mare, multi termeni deja consacrati.

Ca sa intelegem mai bine termenul trebuie sa pornim insa de la definitia acestuia:

BAZACÓNIE, bazaconii, Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ () Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din bezŭ-zakonije.
Sursa: DEX ’09 (2009)

Deci, cand auzim ca un produs are bazaconii, la ce ar trebui sa ne asteptam, la un lucru bizar, ce ne starneste oarecum mirarea si devine brusc de necrezut sau la o nazbatie a producatorului, o pozna chiar, devenita brusc strengarie in fata autoritatilor din domeniu? Oare normele alimentare cum ar explica aceasta situatie aparent gregara?

Nici una, nici doua, televiziunile noastre prezinta fel de fel de emisiuni cu si despre bazaconii. Iar termenul devine si el din ce in ce mai frecvent utilizat, in situatii contextuale din ce in ce mai diversificate.

Uneori lipsa termenilor adecvati din vocabularul intervievatului il determina pe acesta sa foloseasca acest cuvant pentru a ii suplini cu brio. Iar rezultatul este mai mult decat ilar. Dar, cum treaba merge struna, nu este nici o nevoie reala de schimbare, si asta in virtutea principiului conform caruia, mai binele, este in mod cert dusmanul binelui. Deci, ramane exact asa cum am stabilit, adica un indicator teribil al nivelului de pregatire extraordinar, nemaipomenit si de neinlocuit al respectivului personaj.

Din pacate lista vorbitorilor intervievati si care cad prada termenului atat de impropriu utilizat, bazaconizati am putea spune sau, cu alte cuvinte, deveniti si ei la randul lor, brusc, bazaconizabili, creste direct proportional cu lipsa pregatirii lor in domeniul in care isi dau cu parerea.

Homo universalis, visul din perioada renascentista este azi tot mai greu de implinit si realizat din cauza volumului imens de informatie ce ar trebui procesat si inteles. Asa ca, toata emisiunea televizata devine ea insasi o bazaconie, o gluma tipica, sinistra, oarecum trista, dar atat de familiara, incat privitorii din fata tembelizorului, aflati ca de obicei pironiti in fata noului zeu modern si cufundati intr-o transa adanca si posibil fecunda, se obisnuiesc repede cu termenul si chiar il inghit pe nemestecate.

Prin urmare, pe nesimtite chiar, si celebra emisiune cu surprize, surprize, (dar ce surprize), revine si ea, la fel de brusc, in amintirea celor deja tulburati de lumina mult prea albastra a ecranului vesnic aprins, lumina ce le perturba somnul linistit si le da in schimb idei fecunde, nascute in plina bezna a noptii, iar rezultatele acestor idei nu intarzie sa apara pe piata. Apar astfel produse noi pe rafturi, cum altfel decat evident ca alimentare, cu fel de fel de … bazaconii, prezent fiind si termenul in sine, si chiar transpus direct si nemodificat pe reclama ambalajului devenit astfel produsul final al diviziei de marketing. Iar lumea zambeste si ea, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, un zambet tamp si sinistru in acelasi timp, traind aparent fericita la umbra unui limbaj atat de  usor inteligibil, vulgar am putea spune daca nu ne-am stabili niste norme de exprimare clare.

Gata, va las, mie sincer mi-a ajuns de atatea bazaconii pe care le vad zilnic, cam peste tot prin realitatea romaneasca contemporana, devenita si ea, odata cu cresterea utilizarii acestui termen, intrucatva mai trista si mai cenusie.

Parca nu era destul de … vesela si fara.

Digg This

Chipsuri din … barabule (adica cartofi, regionalism din Nordul Moldovei!)

Boom-ul junk food-ului ia amploare, pe zi ce trece.

Altfel spus mancarea nesanatoasa devine pentru multi o solutie de avarie “apreciata” zilnic. Pana cand?

Reclama:

Produs sanatos, eventual bio, eventual obtinut din materie prima nemodificata genetic. Eventual.

Premise:

Uneori chipsurile sunt facute din cartof.

Alteori sunt facute din prafuri. Prafuri cu mult amidon.

Aspect:

Cand sunt facute din cartof au forme neregulate, apar si urme de coaja si chiar diverse “defecte” ale materiei prime (pete negre imposibil de eliminat cu masina de curatat cartofi).

Cand sunt facute din pasta au toate aceeasi dimensiune, aceeasi forma, aceeasi structura, acelasi aspect. Hrana inalt procesata adica, toxica!

Concluzii:

Intrebarea care s-ar putea pune in acest caz este una singura, unica: “Ce alegem?”.

Iar raspunsul nu poate fi decat unul singur, raul cel mic, adica chipsurile din cartofi. Evitam astfel cu mare atentie chipsurile perfecte, identice, cu forme tridimensionale evoluate. Stim deja sper ca, cu cat procesarea este mai avansata cu atat mancarea devine mai toxica.

Apoi ne uitam atent la celelalte aspecte inscriptionate pe eticheta.

Aici ne izbeste multitudinea de arome, E-uri, coloranti, grasimi, sare, calorii si bineinteles nelipsita acrilamida.

Acrilamida
Vestea rea este ca toate chips-urile, snacks-urile si, in general, produsele care se obtin prin prajirea sau coacerea alimentelor bogate in amidon, contin acrilamida, o substanta cu efect dovedit cancerigen.
Daca citim lista de ingrediente a chips-urilor, totul pare in ordine. Acestea contin, in principal, cartofi, sare, ulei, Dar, in afara de aceste ingrediente de baza, compozitia lor este „imbunatatita” si cu alte substante, unele dintre ele nocive pentru organism si pentru sanatatea acestuia.

Acrilamida a fost descoperita in mancarurile in special cele cu continut mare de amidon care sunt supuse prelucrarii termice. Si desi problema acesteia este cunoscuta inca din 2002, inca sunt discutii pe baza a cat de mare trebuie sa fie prezenta ei in alimente pentru a fi intr-adevar un pericol. Din experienta documentelor citite in legatura cu alte asemenea produse chimice, pot spune ca si in acest caz, industria alimentara s-a asigurat ca daca nu poate demonstra stiintific ca ceva nu este periculos atunci poate reusi destul de usor sa instaureze o stare de incertitudine, astfel incat consumatorul de rand sa fie destul de convins ca acel produs nu ii poate face vreun rau. Si cum in majoritatea acestor alimente efectele negative nu se manifesta imediat, lupta este castigata mai mereu de cei cu bani.

In prezent mai toate studiile medicala si cercetarile facute pe animalele de laborator arata ca acrilamida produce tumori canceroase la soarecii de laborator. Existe un conses in lumea medicala despre acest compus deosebit de periculos si totusi autoritatile responsabile intarzie sa ia masurile necesare.

Astfel pe 16 iunie 2005, in statul California cateva organizatii precum si cabinete de avocatura private au facut petitii catre guvernatorul statului si au intentat un proces impotriva producatorilor de chipsuri din cartofi. Toate acestea in urma unor teste facute pe chipsuri care aratau nivele incredibil de mari ale acrilamidei. Nivelurile erau de sute de ori mai mari decat limitele impuse de institutiile de specialitate americane dar si de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Aceasta din urma chiar a consemnat intr-un comunicat faptul ca acrilamida survenita din mancare ar fi responsabila pentru unul din trei cazuri de cancere care survin din surse alimentare.

Abea in 2008, procesul intentat marilor producatori de chipsuri s-a finalizat, acestia fiind obligati sa reduca continutul de acrilamida din produsele lor si sa plateasca impreuna o amenda de 3 milioane de dolari. O victorie mai mult de moral dar totusi o victorie importanta a oamenilor pentru sanatatea si trezirea lor.

O veste proasta insa, acrilamida apare si daca ii prajim acasa. Deci practic nu o putem ocoli. Asa ca trecem rapid la celelalte aspecte.

Tipuri de chipsuri

Smantana, ardei, cascaval, sunca sunt doar cateva din tipurile prezente pe piata. Ce alegem?

In acest caz trebuie sa tinem cont de E-urile prezente (Codexul Alimentar sa traiasca!) in chipsuri, adica:

E 621 Glutamat monosodic – trebuie evitat cu orice pret;

E627 Guanilat disodic – este bine sa fie evitat;

E631 Inozinat disodic – evitati-l cu orice pret;

E471 Mono si digliceride ale acizilor grasi – mai bine nu;

E330 Acid citric – sintetic, produs de OMG-uri, levogir potential cancerigen;

E322 Lecitina din soia – sanatoasa desi atentie, in majoritatea cazurilor provine din PSMG;

E270 Acid lactic – fara efecte;

E296 Acid malic – de evitat;

E262(II) Diacetat de sodiu – de evitat;

E160c Capsantina (extract de ardei rosu) – aparent natural dar … sinteza sa traiasca;

E160b Annato – natural(?);

E100 Curcumin – natural(?).

Un sfat simplu: chipsurile cat mai simple, cele doar cu sare si cu cat mai putine E-uri, preferabil fara daca se poate.

Restul, cu fiecare aroma, cu fiecare atribut in plus inseamna doar prezenta unor coloranti si a unor arome artificiale, sintetice, adica celebrele E-uri. Pe care trebuie sa ne invatam sa le excludem din start.

Si astfel mergem mai departe. Au ramas sarea si uleiul/grasimile. Aici lucrurile sunt simple.

Sarea este in mod cert iodata si in exces, deci le alegem pe cele cu procentul cel mai mic de sare, indiferenti fiind fata de preferintele vizuale ce ne atrag. Doar pentru asta au fost facute.

Si astfel am ajuns la grasimi sau uleiuri, prezente in chipsuri.

Uleiuri/Grasimi prezente in chipsuri
Toate produsele care se bazeaza pe cartofii prajiti in diverse forme si combinatii, inlcuzand aici si banalele chipsuri contin cantitati extrem de mari de grasimi. Aceste grasimi rezulta din prajirea lor in cantitati mari de ulei. Uleiurile folosite sunt de obicei cele din floarea soarelui, din porumb modificat genetic sau chiar cel din seminte de bumbac care se pare ca este extrem de ieftin (si toxic) motiv pentru care este preferatul producatorilor. De asemenea acest tip de ulei obtinut din semintele de bumbac poate contine si mari cantitati de pesticide.

Astfel in doar 100 de grame de chipsuri gasim in jur de 30g de grasimi din care aproximativ 10g sunt grasimi saturate (trans – cancerigene). Continutul mare de grasimi este insa deosebit de periculos, el putand provoca atat plagi arteriale cat si cresterea riscului de obezitate, de aparitie al diabetului si chiar al extrem de nedoritului atac de cord. Dintre grasimi, cele saturate de tip trans sunt cele mai periculoase fiind cancerigene.

itandu-l pe doctorul Joseph Mercola, acesta prezinta pe binecunoscutul sau site (www.mercola.com), diverse aspecte legate de cat de sanatoase si benefice sunt combinatiile din industria alimentara din SUA.

Scrisoarea care vine de la un domn care lucra intr-o companie ce se ocupa cu fabricarea de biodiesel din ulei de gatit folosit si care cu ceva timp in urma citise un articol pe http://www.mercola.com , despre chipsurile de cartofi. Acesta povesteste cum in sarcina sa de munca intra achizitia de ulei folosit si astfel a fost pus in postura sa identifice cei mai mari consumatori de ulei din industria alimentara. A fost intrigat sa afle ca nu marile firme de fast food gen Mc Donalds sau KFC erau acestia ci , ati ghicit, producatorii de chipsuri din cartofi. Singura problema era ca din miile de tone de ulei folosit in producerea chipsurilor, numai cateva sute de tone ramaneau ca reziduu in urma folosirii. Facand mai multe investigatii, acesta a aflat ca, de fapt, producatorii refoloseau de mai multe ori uleiul pentru fabricarea chipsurilor pana cand acesta isi pierdea complet proprietatile iar apoi il prelucrau chimic pentru a-l mai folosi de cateva ori pana cand acesta se transforma intr-un fel de smoala cu miros de cartofi ce nu mai putea fi practic folosita la nimic, nici macar sa faci biodiesel din ea.

Asa ca aici orice minte normala trebuie sa stie raspunsul din start. Si e chiar simplu. Ulei din seminte de floarea soarelui. Evitam astfel cu incapatianare produsele pe care sunt trecute grasimi de provenienta necunoscuta. Evitam cu deosebita atentie, cu obstinatie chiar, uleiurile vegetale de provenienta nespecificata.

De ce? Pentru ca nu suntem dotati cu motor Diesel, sa functionam pe ulei de rapit, nu ne place matricea de grasimi saturate artificial, prea multe legaturi trans deci potential cancerigene. Evitam si pe cele prajite in uleiuri exotice. Va veni si randul uleiului de palmier si atunci o sa vedeti de ce nu.

Acum chiar aveti la indemana o schema practica de alegere a raului cel mai mic!

Pofta buna!

Eu raman fidel mancarii gatite acasa, voi de ce sa nu procedati la fel?

Pentru ca este de o mie de ori mai sanatoasa decat orice junk food de pe raft!

Digg This

Sfinxul din Bucegi va fi mutat in altă locație

Preluare Ziar de Busteni

Chiar dacă sună a SF este crunta realitate ! Sfinxul din Bucegi va fi mutat pentru că ”proprietarul” dorește să construiască cartiere rezidențiale, vile, hoteluri și cine mai știe ce.

Sfinx cu cabana

Vom afla multe ”noutăți” Duminică 25 octombrie de la ora 18.00 la România Te Iubesc la PRO TV

Duminica, 25 octombrie, ora 18:00, va invitam sa descoperiti muntii nostri – taram de basm … intravilan!

Posted by ROMANIA, TE IUBESC! on 20 Octombrie 2015

Așa ceva vezi doar odată in viață !

Directorul Parcului Natural Bucegi declară :

” Proprietarul a spus că dacă-mi trebuie Sfinxul pot să mi-l mut in altă parte ”  …

De vis urât !

Mă intreb și eu așa, a prost … Cum este posibil TOVARĂȘU’ Director să iți spună cineva așa ceva și tu să TACI ?

Până acum ar fi trebuit să vuiască presa, televiziunile, guvernul, UE, Natura 2000, toate pornite de la sesizarea TA , domnu’ Director, nicidecum pentru că te-a intrebat cineva din mass-media.

Dacă nu intreba nimeni vedeam cum găseam un anunț in locul Sfinxului din Bucegi – ”Sfinxul s-a mutat la Muzeul Satului din București ! ” sau și mai bine ” S-a mutat in curtea Primăriei Bușteni pentru a se putea oficia căsătorii”

Căsătorie-oficiată-la-Sfinxul-din-Bucegi-III

Din câte știu, ca să construiești in vârf de munte ai nevoie de Avizul Parcului Natural iar matale ești taman Directorul PNB, care ne vei spune că ”au existat presiuni” și a trebuit să fi de acord cu grozăvia.

Abia aștept să văd emisiunea România Te iubesc din 25 octombrie incepând cu orele 18.00 la PRO TV, poate vom afla și multe altele … :)

Digg This